Eu din prezent, privesc acum la mine,
Cum anii au trecut neconteniți
Cum viata s-a luptat destul cu mine
Si mia tot dat dar am putut să duc.
Îmi amintesc de mine, cea copilă,
Cu părul împletit în două cozi
Cum nu știam ce este aia teamă.
Și aveam prieteni ursuleți de pluș.
Cum alergam pe stradă cu copiii
Și ajungem foarte târziu acasă
Atunci stiam ca va începe cearta
Caci mama m-astepta îngrijorată.
Unde sunt eu cea din copilarie ?
Cu rochiile mele colorate,
Cu parul împletit mereu de mama
Și mult prea multe vise colorate.
Unde sunt eu copila cea săracă
Care mereu se bucura nespus
Când de Crăciun ne așezăm la masă
Si ne priveam cu un simplu suras
Acum sunt eu o variantă mare!
A propriilor vise de copil
A propriilor temeri și speranțe
A propriilor lipsuri și dureri
Privesc la mine și îmi spun adesea
Ca vreau să fiu din nou acel copil
Ce nu avea o viață strălucită
Dar era zi de zi doar fericita .
