Prietenul din calimara

Era o zi de toamna ploioasa. Fiind destul de contemplatoare datorita vremii, am decis sa scriu o scurta poveste despre un prieten pe care in visez mereu si pentru care simt o flacara in inima atunci cand ma gandesc la el. Acesta este lupul vietii.

Ma asez la masa de lucru, iau penita si incep sa scriu despre ce mi se intampla, cand, la un moment dat, am simtit pe mana ceva rece, umed si aspru. Cand  mi-am intors privirea, l-am vazut pe Cristar. Dupa cateva secunde, acesta a inceput sa urle parca vrand sa imi spuna ceva. Dupa ce a incetat , a aparut o lumina alba, in urma careia m-am trezit intr-o padure putin sinistra, in care Cristar convetuia. Acesta mi-a aratat imprejurimile si m-a invitat intr-o pestera racoroasa si intunecata. Cand a inceput sa urle la luna care se zarea printr-o crapatura a pesterii, luminile au aparut brusc; se facuse lumina.  Acum se putea zari o usa prin care lupul Cristar s-a strecurat. Aceasta usa ducea spre o camera total diferita de peisajul sumbru a acelui loc. In interiorul acesteia se afla o masa micuta, pe ea o penita, niste poze cu mine si Cristar si o statueta ce intruchipa un lup care urla la luna. De asemenea, pe masa se mai aflau si niste foi pe care lupul isi scria clipele de fericire petrecute alaturi de mine. 

Cand m-am apropiat de masa, Cristar mi-a inmanat foile si statueta spunand ca sunt niste daruri. Incantata, le-am luat si fermecata de acestea, le-am descoperit mistrele ascunse in acele randuri scrise surprinzator de caligrafic, putand afla ca, intr-acestea se afla rezumatul vietii creaturii fantastice. 

Cand am terminat, am realizat ca sunt o calauza pentru lumea spiritelor si in special pentru Cristar, fapt ce m-a emotionat pana la lacrimi, moment in care, lupul cu labele lui moi si pufoase mi le-a sters. Dupa aceasta, am incetat sa plang, am pus foile in buzunar si am continuat sa petrec clipe deosebite alaturi de Cristar. 

Timpul a trecut si m-am simtit nevoita sa ma intorc pe meleagurile mele, astfel ca, dupa ce l-am sarutat pe botic, mi-am luat la revedere de la Cristar care, intr-un mod inexplicabil disparuse in intuneric. Ulterior, dupa pret de o clipa, m-am trezit acasa, unde, nu mai ploua ci, din contra, era un soare arzator. Fericita, m-am dus la masa de scris unde mi-am pus darurile primite. 

Mai apoi, la usa s-a auzit o ciocanitura; era Cristar, care acum era un lup adevarat, ce venise pentru a-si petrece viata alaturi de cea care l-a eliberat din lumea sumbra in care traise.