Suck me | Diabolik Lovers (+18)

Episodul 2

Din perspectiva lui Willow

În jumătate de oră petrecută despachetând, noul meu dormitor mă făcea să mă simt ca acasă: dulapul arăta precum o gaură neagră fără fund datorită garderobei mele extrem de colorate, biroul era plin de cărți, reviste și farduri, iar bocancii mei trecuți prin viață stăteau frumos aliniați lângă dulap. M-am aruncat în pat și mi-am trântit fața în pernă. Cearceafurile miroseau precum vanilia, ceea ce nu mă deranja.

Am ciulit urechile din cauza unui scârțâit. Degeaba mă instalam comod într-un conac plin de vampiri, naiba să-i ia! Mi-am ridicat capul și-am observat cum lângă mine în pat se află un ursuleț de pluș. Mi-am rezemat bărbia în palmă.

  - Tu ce cauți aici? Pari prea drăguț pentru casa asta de nebuni, am dat să-l ating, dar cineva mă apucă de încheietură, de parcă nu m-aș fi săturat de ciudați până acum.

  - Cum îți permiți să-i vorbești lui Teddy în mod direct? Ba chiar sa-l atingi.

Poate fusesem eu obosită, dar micul vampir apăru de nicăieri în patul meu. Părul și ochii de culoarea lavandei, cearcănele purpurii și pielea lucioasă precum sticla îl făceau să semene cu o păpușă de porțelan... Sau chiar un cadavru de la morgă.

  - Credeam că Teddy vrea să vorbească cu mine... Altfel de ce ar fi aici?

Am încercat să-mi mușc limba și să mă abțin din a spune ceva ce nu trebuia. Poate că perversul de Laito mă dezgusta, dar vampirul care se afla acum la câțiva centimetri distanță de mine ar fi putut cu siguranță să mă împăieze ca pe ursul ăsta. Trebuia să fiu calma, măcar acum.

  - Nu i te adresezi în mod direct, ne-am înțeles? își luă ursul în brațe și mă privi tare curios. Cât de mătăsos este, își plimbă degetele prin părul meu roșcat, tuns scurt, prin care se aflau câteva șuvițe negre. Mă numesc Kanato. Vrei să fii prietena noastră?

În acel moment, singurul răspuns care mi-ar fi asigurat ziua de mâine era "da".

Din perspectiva Selenei

Chiar dacă era liniște în camera mea, gândurile mele erau mai gălăgioase si mai dezordonate ca niciodata. Mi-am mușcat buza și am încercat să procesez cum trebuie informațiile. Aveam să îmi petrec ultimul an printre străini, majoritatea dintre ei fiind vampiri. Am oftat adânc și mi-am scos din bagaj prosoapele și produsele de igienă personală pentru a face o baie înainte de cină.

  - Dacă aroma șamponului meu era de usturoi, poate aveam vreo șansă, am oftat și intrat în baia proprie.

Am aprins lumina și m-am privit scurt în oglindă. Părul meu brunet era umed din cauza ploii de afară, iar expresia mea era una mohorâtă. Mereu am părut serioasă, dar acum parcă aș fi fost pregătită să mă cert cu oricine mi-ar fi ieșit in cale.

Privirea mea a fugit asupra reflecției căzii. Am făcut ochii mari când mi-am dat seama că nu eram singură în baie, un alt vampir blond dormea dus în cada plină cu apă . Clar era rudă cu ceilalți, făcea și el pe mortul precum Ayato. Doamne, parcă ar fi niște sălbatici! M-am întors hotărâtă și i-am aruncat o privire supărată.

  - Te rog să pleci, m-am apropiat încet.

Vampirul nu semăna cu ceilalți frați ai săi: părul său era blond și ciufulit, nasul era drept și mare, iar buzele-i rozalii păreau catifelate. Trăsăturile sale erau frumoase, fine chiar.

  - Nu ai auzit? Știu deja de trucul ăsta, pleacă până nu țip! tonul vocii mele deveni mai agresiv.

  - Taci, mi-a răspuns sec și o pereche de ochi albaștri precum safirul mă privi tăios. Degeaba ai țipa, nimănui nu i-ar păsa, și-a scos leneș casca din ureche.

  - O să tac când vei ieși din cada mea!

  - Nu am de gând s-o fac.

  - Te scot cu forța, l-am prins de braț strâns.

  - Ce enervantă poți să fii... Nici măcar doua secunde n-ai stat fără să mă atingi... Înseamnă că pot face la fel, vocea sa melodioasă îmi gâdilă urechea, iar mâna lui fermă se plimbă pe talia mea și mă înfioară.

Nu puteam să mă simt așa, aici și acum cu un străin care ar fi putut să mă înece oricând. Am înghițit în sec.
Ne-a pus capăt sunetul vocii lui Ayato, care striga să ne cărăm fundurile la masă.

Din perspectiva lui Alice

Când l-am auzit pe Ayato strigând, am oftat adânc. Nu despachetasem mai nimic, cu exceptia pânzelor și culorilor mele pentru picătură. Mi-am dat șorțul murdar jos și mi-am spălat mâinile cu grijă.

Când am coborât în sala unde aveam să cinăm, am observat cum frații Sakamaki erau mai mulți la număr decât mă așteptam. Singurii care semănau erau cei doi roșcați, din nefericire. Mi-am găsit un loc liber între celelalte fete, Willow și Selena. Amândouă arătau la fel de ofticate ca și mine. Nu aveam cum să ne simțim bine într-o astfel de situație.

  - Propun un toast, în această seară! Ayato rosti cu gura plină de orez, ridicându-se cu un pahar în mâna stângă.

  - Ayato, ne faci de râs! Reiji se încruntă.

  - Cum să mă fac de râs când o spun special pentru gagicile astea nou venite? Tch, ar trebui să se simtă onorate că o fac chiar eu, Ore-sama!! În cinstea lor și-n a noastră!

  - Eu te susțin! Fie ca după felul principal, să nu ne rămână în gât desertul! privirea înfometată a lui Laito ne urmări pe toate trei.

  - Ratații dracului... Willow murmură și părea gata să-și scoată ochii cu furculița.

  - Mie-mi spui... un vampir cu părul alb o aprobă.

  - Ați terminat?! Reiji le pusese capac când tonul vocii sale se schimbă.

S-au potolit tot restul cinei. Selena nu părea prea încântată de frații Sakamaki, iar Willow cred că-și pierdu pofta de mâncare când Laito îi arătă limba. Pe mine m-au încântat cartofii dulci.
Ayato îmi aruncă o ultimă privire de parcă felul principal nu-i fusese de ajuns... Mă voia pe mine.

Din perspectiva Selenei

După cină, m-am îndreptat spre camera mea puțin cam dezorientată. Mi-am dus mâna la frunte. Nu știu dacă durerea mea de cap fusese provocată de aura vampirilor sau pur și simplu nu mă simțeam bine. L-am zărit pe Reiji în capătul holului, avea o carte în mână și părea pregătit s-o citească în privat.

  - Scuză-mă, m-ai putea ajuta cu ceva? vocea mea îl făcu să-și întoarcă capul. Nu mă simt prea bine... De unde pot face rost de niște pastile?

O sclipire licări în ochii săi. Poate că era binedispus la ora asta.

  - Arăți de parcă ai o durere de cap, se apropie de mine. Ce spui să bei o cescuță de ceai înainte de culcare? Te va ajuta.

Până acum păru extrem de autoritar, poate că era blând în realitate... Ah, un vampir blând! Se vede că nu funcționez bine. Am stat cât mai dreaptă în fața lui și am încercat să gândesc limpede

  - Desigur, mi-ar face plăcere.

Reiji îmi deschise ușa laboratorului său. Ochii mei au strălucit când am dat nas în nas cu biblioteca sa. Nu avea să fie așa de rău.

______________________________________
Sper că vă place noua variantă!