New beginning ( Harry Styles Fan Fiction)

27. Anonymous help

Harry's POV

Nu stiu cum mama dracu' dar viata mea a fost data peste cap intr-un timp mult prea scurt . Grace intrase in coma in urma loviturii la cap . Stateam ca un idiot pe hol asteptand o veste, nestiind ce sa fac . Trecusera doua saptamani de atunci si ea nu dadea semne ca s-ar face bine. Jess fusase gasita cu greu .. Oamenii lui Trevor inca o urmaresc. Nu stiam ce sa mai fac . Contactasem toti oamenii pe care ii aveam in spital , toate relatiile dar nimic nu mi-afost de folos. Trebuie doar sa astept caGrace sa se trezeasca din coma. Nu am fost niciodata un om credincios, dar pentru prima data in viata mea ma rog pentru viata cuiva care recent a devenit rostul existentei mele.

-Frate, stai aici de zile intregi. Nu o ajuti cu nimic pe G. stand aici ca un prost, tragandu te de par si urland la asistente. Du-te si odihneste-te. Mai stam noi aici pana iti revii tu. Justin ma certa, dar habar nu avea prin ce rahat trec .

-Nu! Zic scurt

-Nu intelegi....

-Nu! Tu n-o sa intelegi niciodata.

Contraatac si ii inchid gura lui Justin.
-Ok. Stai cat vrei si lasa-ma.Parca ai avea 5 ani ani sa nu intelegi. Fa ce vrei.

-O alegere buna sa nu ma mai freci la cap si sa ma lasi.
O fi el ca un frate pentru mine, dar ma streseaza cand e insistent. Ocupandu-mi pentru putin timp gandirea cu Justin, nu observasem doctora care iesea din salonul lui Grace . Ma ridic si ma duc grabit spre ea .

-Va rog!! Dati-mi o veste buna .... O implor din privire
-Domnule Styles... Prea putine vesti bune ... Domnisoara Grace nu da semne ca s-ar trezi.. Coma ei este profunda . Imi pare foarte rau ... Ea isi pleca(,) capul si am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare si nu mai am aer.

-Vreti sa spuneti ca e ca si m...m...moarta? Lacrimile imi intepau ochii si incepusem sa ma balbai . Mainile-mi tremurau si stiam ca deja culoarea pielii se schimbase odata cu cuvintele ei.

-Domnule , aparatele o tin in viata . Lovitura ei a fost una fatala. Cred ca doar daca o sa credeti in minuni, una o va face bine, dar minunile aunt minuni. Foarte rar se aude de asemenea cazuri. Imi pare rau d-nule Styles. O vom deconecta de la aparate in momentul in care ve-ti cere asta . Pana atunci legea ne obliga sa o lasam conectata la aparate.

Nu puteam sa cred . Nu mie. Nu din nou. Iar. Numai mie. M-am saturat. La dracu' cu mine si viata mea de rahat. De ce pe ea?
Am lasat-o pe doctora sa plece fara sa mai spun vreun cuvant. M-am asezat incet pe scaun nu prea atent din cauza socului primit si am cazut langa scaun . Nu mai conta . Eram prea distrus ca sa ma pot ridica. Nu mai simteam nimic. Voiam doar sa o vad . Ma saturasem sa primesc vesti fara sa o pot vedea. M-am ridicat si am luat-o la pas spre salonul eu . Usa era masiva si speram sa nu scoata vreun sunet ca cineva sa si dea seama ca am intrat aici. Nu aveam voie sa inteu, dar aveam nevoie de ea. Macar sa o ating, sa-i dau un sarit pe frunte sau pe varful degetelor, daca buzele imi era imposibil sa le ating din cauza mastii de oxigen .

-Inima mea .... Am spus intr-o rasuflare cand am intrat si am vazut-o. Lacrimile au iesit fara ca macar sa vreau sa le opresc. I-am luat mana in mainile mele. Am mangaiat-o atent si ma uitam la fata ei . Si asa aproape fara viata era o zeita. O zeita care mi-a schimbat viata . Mi-a umplut-o cu frumusete. Era o pata de culoare in tot neantul meu . Era coltul meu de rai . Iar acum sunt nevoit sa ma rog pentru viata ei, ca sa pot face fata si eu vietii. Stiu ca suna egoist, dar daca ea nu are voie sa moara, pentru ca si eu voi muri odata cu ea . Am nevoie de ea! Pentru prima data de cand sunt adult, mi-am spus rugaciune stand in genunchi langa patul ei , cu mana ei la gura mea, sarutandu-i-o intr-una , sperand ca se va trezi.
Nu avea vlaga, niciun strop de viata . Ma speria atat de tare gandul ca am pierdut-o . Ca am pierdut ce aveam . Ce mai aveam . Iubirea e blestemata sa vina numai cu nenorociri ai suferinta. Durere si lacrimi . Imi merit soarta pentru cat rau am facut. Cata "mizerie" am lasat in urma mea si cati au suferit pentru a-mi satisface mie bunul plac . Merit tot ce mi se intampla. Dar Grace nu merita. Iart-o pe ea si nenoroceste-ma pe mine. Eu merit, ea nu.

Vedeam cum se intunericea si eu nu puteam sa plec de aici . Ma prinsesem de un strop de speranta . Bineinteles ca cineva trebuia sa spulbere tot . O asistenta intrase pentru a verifica starea lui G . A fost destul de surprinsa vazandu-ma in genunchi langa pantul ei.

-Domnule S.....
-Taci!Lasa-ma! Mai lasa-ma putin. O intrerup

-Domnule Styles, nu aveti voie aici.

-Da-le dracu' de reguli. Aveam nevoie sa o vad.

- Va inteleg ... Copilul meu este in aceeasi stare ca si domnisoara Grace .

M-am intors sa ii vad expresia fetei. Pregatea o seringa iar laceimile au aparut in coltul ochilor. Era o femeie destul de tanara, arăta de 30 de ani .. O infatisare comuna dar o femeie ingrijita .

-Imi pare rau . Spun ,uitandu-ma la ingerul meu .

-Domnule St....
-Spune-mi Harry. O intrerup
-Harry, eu sunt Simone. Sa stii ca viata nu e usoara deloc . Cand vine o lovitura ai impresia ca ti s-a scurs toata viata .

-Mi-o merit,Simone. Cu varf si indesat. Dar ea nu . Ea e atat de inofensiva si atat de nevinovata . Viata a avut un drum urat si pentru ea, si acum sa sfarseasc asa ? Sub ochii mei? Ma distruge.

-Harry, orice sfant are un trecut si orice pacatos un viitor. Nu te judeca prea aspru. O sa ne vina randul la toti . Eu traiesc cu seranta de 4 ani ca fiul meu se va trezi din coma, dar nu renunt o clipa la el. Sper ca tu sa fii mai norocos decat mine in situatia asta . Habar nu ai cum e sa il vad zi de zi la aparate si facandu-i cu mana mea tratamentul crezand ca voi reusi sa-l trezesc. Stau nopti intregi la capului si ma rog .. Dar nu in zadar . Nu te da batut. Speranta nu moare niciodata,Harry.

Cuvintele ei m-au pus bine pe ganduri. Ea i-a facut injectia si s-a facut nevazuta pe usa .

Nu ca m-as fi gandit vreo secunda sa renunt la Grace, asta nu se va intampla, dar avea dreptate , trebuie sa fiu tare pentru ea. Ea crede in mine cum eu cred ca ea isi va revenii.

Era vremea sa ies pana nu venea cineva si-mi punea interdictie. Nu tineam oricum cont de interdictiile lor, dar nu-mi face placere sa fac scandal ca sa mi vad inima.

Voiam sa ma duc pana acasa sa fac un dus , sa ma odihnesc putin pentru ca ochii mei suferisera traume grave.

Ajuns acasa, imi doream sa nu intampit probleme, adica pe Kim, Jess sau Justin . Stiam ca o sa ma enerveze cum ca n-am mancat sau ceva si stare mea era grava. Ajungeam repede la extrema si nu asta imi doream.

Auzeam voci din bucatarie, dar am mers direct sus , incuind usa de dupa mine si umpland cada cu apa fierbinte.

Justin POV

-Cred ca a venit Harry...

-Lasati-l. O sa vina singur cand se simte in stare sa vorbeasca. Il inteleg . Am trecut orin asta. Nu exista cuvinte sa descrii sentimentul ce te cuprinde. Spune Jess.

Kim era distrusa. Era singura ei prietena din copilarie care fusese tot timpul acolo cand era nevoie. Nu vorbea, nu manca, nu facea nimic . Statea ca o statuie , uitandu-se in gol si vorbind singura uneori. Casa era goala fara Grace.

Anonymous POV

Era o liniste de mormant in spital. Trebuia sa ma fac nevazut ca nu cumva sa dau de banuit . Am intrat usor la Grace in salon si am incuiat dupa mine.

-Frumoasa faptura, tocmai tu sa mori? Ar fi o tragedie pentru Styles, nu? Pai daca e tragedie, hai sa te injectam ....

Fetelor... Nici mie nu mi-a venit sa cred ca am avut timp sa scriu . Stiu ca e EXAGERAT de putin dar daca ma credeti a trecut ceva timp de cand nu am mai scris . Am uitat unele detalii asa ca trebuie sa mi le pun bine la punct . Au fost foarte multe comentarii si mesaje pe privat sa pun next, va multumesc pentru motivatie . Va iubesc mult si va promit next curand!