Emilia Cooper are 16 ani și nu este chiar cea mai populară adolescentă din liceu, ba chiar din contră, aceasta este poreclată ca Tocilara liceului datorită notelor sale perfecte și a timidității fetei.
Ceea ce mulți nu știu este că aceasta are un...
Drumul spre liceu părea tot mai lung, iar eu nu mă simțeam tocmai liniștită, eram pe cale să distrug tot ce am clădit în ultimii doi ani, în mai puțin de 10 minute trebuia să renunț la vechea eu -tocilara naivă- și să le arăt tuturor că au fost niște pioni pe care i-am manevrat cum am dorit, iar acum jocul nu doar că o să continue după bunul meu plec, dar acesta este doar începutul!
-Am ajuns! * zice Bryan readucându-mă la realitate * - Super! * răspund eu cu o voce răgușită și foarte nesigură * - Ești singură? Nimic nu v-a mai fi la fel! - Sunt destul de sigură! În plus, niciodată nu mi-a plăcut să dau înapoi!
Am coborât din mașină, iar atunci toate privirile s-au abătut asupra noastră. Băieții își dădeau coate între ei, iar fetele la rândul lor rânjeau invidioase. Presupun că toți credeau că suntem împreună.
- Voi nu aveți treabă? * strigă Bryan la ei, asta determinându-i pe toți să se întoarcă la activitățiile anterioare. * - Dacă vrei du-te la băieți, eu trebui să o aștept pe The Prin...*mi-am dat o palmă imaginară peste gură și am continuat* pe Amalia! Trebuie să o aștept pe Amalia!! - Asta aveam de gând să fac, dar acum sunt mult mai curios încât să plec, o să așteptăm împreună. I-am zâmbind și am luat telefonul pentru a o suna pe Amalia, dar două brațe micuțe mi-au dat o îmbrățișare călduroasă. - Scuze că am întârziat! - Nu face nimic! * zic eu strângând-o cât mai tare în brațe* - Ușor fetelor! Amalia, în ce ești îmbrăcată? Ești cumva machiată? * întrebă repede Bryan confuz* - Ușor tu Bryan! Și da, asta sunt noua eu! Nu-mi spune că îți este dor de vechea Amalia! Până la urmă acesta este doar începutul! * spune pitica mea mângâindu-i blând obrazul* - Asta-i fata mea! Haide să mergem!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmbrăcămintea Emei
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmbrăcămintea Amaliei
Am ajuns la dulapurile noastre, ne-am luat cărțile potrivite și am plecat spre clasa, dar când am trecut pe lângă Baia băieților, o mână puternică m-a prins de încheietură și m-a tras înăuntru! - Scuze, dar eu nu am ce căuta aici, după cum poți observa, eu nu sunt un băiat! * zic eu ironic, încă neștiind ce dobitoc îmi respiră în ceafă* - Pot să știu și eu în ce ești îmbrăcată sau ce căutai cu Bryan? * zice el ținându-mă lipită cu spatele de abdomenul lui, după voce mi-am dat seama că era Christian, cel mai bun prieten al fratelui meu* - Nu, normal că nu! * zic eu întorcându-mă cu fața spre el* Nimic din toate astea nu sunt problema ta! - Serios? Ei bine, te înșeli, tot ce ține de acest liceu este treaba mea ! - Am înțeles, se pare că vorbesc cu marele Rege! Trebuie cumva să fac și o plecăciune sau nu ești de modă veche? - Pisi poate că ai gheare, dar spre ghinionul tău, pe mine nu vei reuși niciodată să le folosești! - Nici nu mi-aș pierde timpul cu tine! Mai bine du-te la iubițica ta și lasă-mă pe mine să-mi văd de ale mele! - Geloasă? - Foarte , dar păcat că nu pe voi doi! - Ești o acritură, știai? - Bănuiam! * zic eu ieșind apoi pe ușă*
