help_from_the_stars1
Dae363 florescu123 user27804197
Până acum stăteam și îmi priveam colegele cum una care una se lăsau purtate de valul dragostei. Când priveai mereu , una câte una cădeau paradă unui băiat ce le frangea inima sau ele se plictiseau de el.
Mie relațiile mi sau părut mereu o pierdere de timp... Mai bine învăț, ies pe afară, nu am nevoie de un băiat care să aibă în mâinile lui inima mea și să dicteze cu ea fericirea și tristețea meu .
Însă, îmi plăcea să mă uit la un anumit băiat, care părea atât de diferit, dar totuși nu avea nimic special. Nu ieșea cu nimic în evidență, dar își avea cercul de prieteniprieteni destul de bun sau popular dacă îmi permit să refolosesc eternele clișee.
Cum gândurile mele parcă ieșeau prin ochii mei, de ce zic asta?
Scumpa mea colegă de bancă îmi trage o palmă peste ceafă ca să îmi revin.
-Lily!se uită profesorul de zece minute la tine și tu te uiți la colțul clasei. Vezi că o să îți pună întrebări ,spune ea nervoasă.
-Ok... Mersi, dar mă ustură ceafa....ești cam sadică.
Îmi aruncă o privire din aia urâtă și începe să scrie.
Clopoțelul sună, iar eu ies puțin absentă, iar prietena mea încerca să vorbească cu profesorul.
Mă duc la dulap și îmi iau cărțile pentru ora viitoare ca să nu mă mai întorc aici. Când aud pe cineva care mă strigă... Era el.... El îmi aducea cărțile pe care aparent le-am uitat în bancă.
Le lasă și pleacă... Mi se pare atât de drăguț și mersul lui îmi place, vocea lui pe care o aud atât de puțin...
Într-o săptămână, noapte de noapte imaginea lui îmi apărea în vise, iar logica mea dădea greș.
Încep să îmi prind cudaj și merg spre el pentru al saluta sau ai vorbi... Când observ o fată blondă mult mai înaltă ca mine ce merge spre el și îl ia de mână.
Ceva neobișnuit mi s-a întâmplat, ceva ce nu am mai simțit până acum... Îmi venea să urlu, lacrimile îmi inundaseră obrajii și am întrat direct la baie reușind să îmi dau drumul suspinelor... Acum înțeleg ce ușor e să te îndrăgostești... Am văzut și eu acum prin ce trec restul fetelor.... Băiatul respectiv poate că nici nu a schimbat vreo vorbă cu tine, dar cumva, privirea lui îți transmite sentimentele de care ai nevoie pentru a iubi.
O să încerc cumva să îmi explic mie ce se întâmplă, poate, cândva ... Poate o să reușesc să înțeleg iubirea mai bine decât am facut-o acum.. .
În fiecare zi de atunci observ băiatul acela uitându-se la mine, eu totuși sper să nu știe că mi-a trecut măcar prin minte că aș putea simți ceva pentru el... Dar mai nou mă salută și încarcă să vorbească cu prietenii mei, cea ce mă neliniște sau poate eu sunt paranoică în toată situația asta absolut banală pe care creierul meu a decis să o dramatizeze până la refuz.
Privesc speriată în stânga mea când o voce joasă, dar totuși cunoscută îmi atrage atenția.
-Hei... Lily. Mă bucur că te-am găsit aici să putem vorbi.
Sângele îmi îngheață în vene când îmi îndrept privirea spre omul care acum o săptămână îmi provoca sentimente noi pe care nici nu știam să le fi avut vreodată.
Până la urmă am vorbit că doi oameni civilizați despre tot felul de lucruri, însă am ieșit amândoi cu ceva mai mult din toată situația... El cu un număr de telefon și eu cu o invitație la suc, banal, dar dacă e să o luăm din perspectiva mea... O șansă nouă...
610 cuvinte
Îmi pare rău pentru întârziere.
