How to take the perfect shot

IX

A doua zi era Ziua cea Mare. Eveniment anului. Nunta fiului cel mare al primarului orasului. Cat a pus presa pe drumuri pentru ca si-a tinut nora ascunsă, doar el stie.

Roger privea mirii proaspeti iesiti din biserica. Inainte sa plece spre localul cu petrecerea, era programata o portiță de 10 minute pentru reporteri si fotografi. Mai putin pentru fotograful personal, desigur, care i-a însoțit peste tot pana acum. Fiecare firma si fiecare program de televiziune si-a trimis cel mai bun om pentru acest eveniment, iar Roger se simte emoționat pentru ca este unul dintre ei.

Mirii stau pe scarile din fata bisericii si zambesc spre camerele indreptate spre ei. Intr-adevar, proaspata mireasa este frumoasa. Rochia ii avanteaja corpul subtire iar coafura si machiajul, desi simple, o fac sa arate incantatoare.

Roger incearca sa faca cat de multe poze poate din cat mai multe unghiuri. Si-a scos din geanta cu echipamentul de pe umar o batista ca sa isi șteargă iar lentila aparatului. A avut noroc si a prins un loc in fata, chiar putin mai la dreapta de miri. In spatele bisericii este un lant de cladiri inalte si moderne, iar prezenta lor, din unghiul lui Roger, este chiar la fix! Biserica are parti de lemn maro inchis iar contrastul dintre cladirile inalte de sticla si acest lemn da o notă frumoasa fotografiilor.

Roger s-a lasat in genunchi pentru a prinde mirii cu totul cu una dintre cladirile de 20 de etaje din spatele lor. Simte adrenalina in corp, e sigur ce ceilalti nu au cum sa prindra un unghi asa de special!

Totul pare asa de magic! Mirele se uita dragastos la ea, mireasa se uita emoționată la el ca sa evite bliturile, Roger simte ca in sfarsit are un moment de glorie in cariera lui.

Apoi, fara nici un zgomot, mireasa cade fara vlaga la picioarele sotului ei si rochia de un alb imaculat i se umple repede de sange, chiar in zona inimii.

Doar zarva din jurul lui l-a facut pe Roger sa isi dea seama ce s-a intamplat. E sigur ca glontul a venit de undeva de sus. In spatele lui se afla un bulevard imens, nu are cum de acolo. In stanga si in dreapta ar fi locuri, dar nu ar fi posibil sa fie țintita chiar in inima. Singura parte logica din cate ar fi putut veni glonțul este din spatele bisericii, chiar dintr-una dintre cladirile inalte. Si-a ridicat imediat aparatul la nivelul pieptului ca sa vada daca a aprins ceva pe poze, dar din agitatia creata cineva l-a impins si a scapat aparatul de fotografiat. Cand Roger l-a ridicat inapoi, micul ecran pe care putea vedea pozele era spart.

S-a uitat in jur. Unii fugeau, altii incercau sa se aproprie pentru o filmare de aproape. Primarul si inca cativa oameni foarte apropiati de miri s-au strans in jurul fetei. Ambulanta se auzea din depărtare.

Pai, ăsta chiar e evenimentul anului.

Mireasa a fost omorata? Asasinata? Care este exact diferenta?

Roger nu realizeaza, de fapt, ce s-a intamplat. Ambulanta a ajuns langa ei, iar Roger si-a pus camera in rucsac si a plecat acasa pe jos. Si-a dat rapid seama ca o sa fie chemat zilele urmatoare ca si  martor la o audiere, dar tot ce vrea e sa ajunga acasa ca sa descarce pozele pe laptop ca sa vada... Nu stie exact ce se asteapta sa vada.

Max a simtit glontul plecand din luneta si un sentiment de euforie i-a trecut prin corp. Adora asta. Sa se concentreze pe o tinta, vie sau nu, si sa isi lase toata furia sa plece odata cu glonțul. Daca tinta este foarte departe, inca un plus de adrenalina.

S-a uitat prin binoclu la victima. Căzută pe jos, pierdere mare de sange, ochii i se zbat iar sotul ei ii tine capul in sus, ceea ce nu o ajuta deloc, ba chiar ii face moartea mai rapida. Treaba lui este gata. Si-a pus tot echipamentul in husa neagra de chitara, apoi s-a schimbat in niste haine obijnuite. Si-a scos mănușile si le-a pus tot in acea husa. A iesit de pe acoperisul cladirii prin usa pentru evacuarea unui incendiu si si-a pus o sapca neagra inainte sa ajunga la etajul unde incep oamenii sa aiba birouri, apartamente, spatii inchiriate.

Afara putea simti panica oamenilor. Probabil vestea nu a ajuns in cladire, altfel ar fi auzit oamenii vorbind despre asta. Ar fi fost mai bine, se putea folosi de asta ca sa iasa si mai usor.

Ar fi folosit un ghiozdan pentru echipamentul sau, dar nu incapea luneta. Un troler poate fi verificat de politie pentru suspiciune, husa unei chitari este cea mai buna varianta. Oamenii nu se asteapta sa ai altceva in ea infara de o chitară.

A luat autobuzul pana acasa. Lui Max ii place sa se amestece in multime, sa se foloseasca de agitatie si panica ca sa dispara. L-a vazut pe Roger cu ajutorul binoclului inainte sa isi focalizeze atentie pe tinta lui. Aproape a ras cand l-a vazut cu camera foto in mana, in mijlocul reporterilor. Era sigur ca nu e un criminal. Si totusi, ce făcea aseara in barul ala? Mai ales ca barmanul parea cunoscut cu el.

Nu are timp sa se gândească la micul fotograf acum. Max s-a dus sa se culce imediat cum a intrat in micul sau apartament. Isi poate permite o vila mare, cu 3 etaje, piscina si un garaj cu 3 masini, dar nu vrea sa atraga atentia.
Chiar 4 masini daca reuseste sa negocieze cealalta parte a pretului cu cel care l-a angajat pentru treaba asta. Diseara cand se va vedea cu el trebuie sa isi aleaga cu grija vorbele.

Roger a ajuns acasa si, fara ca macar sa isi salute logodnica care era curioasa cum este asa de repede inapoi, si-a deschis laptopul si a descarcat toate pozele facute azi. Pana s-au incarcat toate a aflat si logodnica lui de crima abia petrecuta si a trebuit sa o asigure ca este bine si nu a patit nimic.

A luat fiecare poza la rand si s-a uitat dupa orice detaliu, cat de mic, care sa arate ceva in legatura cu crima. Voia sa se dea batut, pana cand a dat de doua poze in care cladirile de sticla erau prinse cu totul, dintr-un unghi jos. Intr-una din ele se poate observa o silueta complet neagra pe acoperisul unei dintre cladiri cum sta cu o arma sprijinit de margine. In alta este in picioare, dupa ce a tras glonțul, si e pe cale sa isi dea cagula jos. In a treia poza nu se mai vede urma de el.

Roger s-a holbat la poza în care silueta este in picioare. Cagula ii este ridicata pana in dreptul buzelor si, dupa multe zoomuri si programe de claritate a pozelor, a văzut o cicatrice ce porneste undeva dinspre gat si se termina in coltul buzelor. Nu stie de unde, dar poate jura ca a mai vazut cicatricea aia undeva.

Si acum ce face? Duce pozele cu el la politie? Le păstrează pentru el?

A prins vinovatul pe camera, in numele Domnului! Trebuie sa le duca la politie! S-ar putea sa nu fie de mult ajutor, dar daca o sa ajute politia? S-ar putea sa ii ceara toate pozele de azi oricum.

A tresărit cand telefonul i-a vibrat in buzunarul pantalonilor din cauza unui mesaj. Este de la firma lui si seful l-a anunțat ca maine la prima ora sa fie la secția de politie centrala cu camera si cardul de memorie.

De ce toata chestia asta il face sa se simta entuziasmat?

Ok, asta e toata cartea. 9 capitole. Atat.

Am vazut pe o pagina de writing promts ideea asta "A sniper and a photograph met in a bar. Neither knows what the other is doing for a living. One of them ask how to make the perfect shot." Mi-a placut jocul de cuvinte si am simtit ca pot sa creez o mica poveste bazat pe asta.
M-am distrat scriind-o, dar nu stiu daca o sa o las publicata multa vreme. Am vrut sa o postez doar ca sa nu imi vina si mai multe idei si sa o transform intr-un roman. Deja am ceva in cap si nu prea vreau sa ma concentrez pe povestea asta, sunt altele care ma atrag mai mult in acest moment.

Vorba aia, niciodata sa nu spui niciodata, dar deocamdată asta a fost toata cartea. Multumesc, va astept criticile si parile cu drag.