CAPITOLUL 3

1.1K 58 1
                                    

CRISTINA POV.

Se spune ca putini oameni sunt norocosi sau ca adevaratul noroc ti-l faci singur pentru ca te straduiesti mereu sa-ti fie bine si sa ai totul,dar eu cred fara un pic de ajutor de la cine trebuie nu ai cum sa izbavesti dar pana la urma ce stiu eu,nu?Dar ce pot spune este ca eu si sora mea ne aflam printre acei putini oameni care au parte de noroc deoarece la cati orfani din intreaga lume se intampla sa fie gasiti de sora si cumnatul tatalui lor si sa fie luati din locul ce trebuia sa le fie casa pana deveneau majori.

Astazi merg la liceul unde imi voi continua clasa a12a,pentru ca si in orfelinat am facut scoala dar doar atat nu puteai sa mai continui cu o facultate si nu pentru ca nu puteai,ci pentru faptul ca odata major iti trebuia un loc de munca si un alt loc unde sa stai ,neavand cine sa te sprijine facultatea este un vis ,intr-un fel imi pare rau pentru copii ramasi in orfelinat dar daca stau sa ma gandesc nu ar trebui sa am mila de ei pentru ca ma tratau ca pe un nimic si cand Cari a intrat in inchisoare a fost si mai rau,ajunsesem sa ma tai si sa sufar si mai mult neavand pe nimeni cu mine,dar sora mea nu stie ca probabil m-ar bate si mai ales ca acum nu o mai fac.

Dupa ce m-am spalat pe fata si dinti,am mers la dulap de unde am scos o rochita inflorata,stransa pe abdomen si in jos larga cu o pereche de sandale albe cu toc,probabil va intrebati de unde le am, ei bine profesoara de engleza doamna Fisher,ne facea la fiecare cate un cadou de ziua nostra de nastere,dupa mi-am luat geanta primita de la Simon aseara si am pus in ea un pix un creion si doua caiete,a zis ca era a matusii si ca oricum nu o folosea in plus ca o sa mergem la cumparaturi deoarece avem nevoie de haine si multe alte lucruri iar matusa il va omora daca nu le avem pana se intoarce,ma intreb cum arata??in fine am coborat la parter si mers in bucatarie unde erau toti.

-Buna dimineata!spun cu zambetul pe buze la toata lumea.

-Neata,Criss! spun toti mai putin Harry care doar ma priveste ,ochii lui neexprimand vreo emotie.

-Gata de scoala??intreaba Niall,ce dragut e.

-Gata,abia astept! zic eu inca zambind.

-Crede-ma nu ai ce astepta cu atata nerabdare!spune Harry care imediat mi-a taiat elanul,clar nu ma suporta,dar de ce???

-Styles,taci! ii ordona repede Liam.

-Cari unde e??intreb eu pentru a schimba subiectul.

-Micuta fiara a plecat de dimineata,a zis ca are treaba!imi raspunde Zayn.

-Ah,ok! spun eu,wow micuta fiara ce porecla interesanta,ma face sa rad dar clar pe Cari nu o s-o faca.

-Ce nu te ingrijorezi ca ti-a plecat surioara???intreaba cretul in batjocora.

-Harry,incetezi odata!spune unchiul.

-Nu e bine,unchiule! Daca tot ai intrebat,Harry, nu ma ingrijorez am stat doi ani fara ea ,cateva ore sunt nimik.i-am raspuns eu.

-De ce doi ani??? intreaba Louis.

-Nu conteaza!!spun repede,nu le pot spune ca a facut inchisoare cine stie ce vor crede deja le este frica de ea.

-Deci cine imi da si mie adresa liceului??intreb eu.

-Nu-i nevoie,vei merge cu Harry! exclama unchiul Simon.

-Ce??nici gand!!izbucneste Harry.

-Si ma rog de ce nu? intreaba unchiul.

-Pentru ca nu o vreau in preajma mea!ii raspunde Harry,la asta nu ma asteptam chiar ma uraste.

-O  pot duce eu! spune Niall.

-Nu ,tu nu vei fi mereu aici,Niall,va merge cu Harry daca nu vrea sa ramana fara masina!spune Simon,iar eu doar stau cu privirea in pamant.

BROKEN SOULUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum