Nu mai este mult din această carte,ajunge la sfârșit prima parte.
Scuzati orice fel de greșeala
POV JUNGKOOK
Imi iau geaca și ies din camera,cobor scările rapid. Trebuia să mă întâlnesc cu jimini, l-am neglijat din cauza acelui țăran și vreau să mă revanșez fata de el. Seara asta îl voi duce la cel mai scump restaurant din seoul și după vom petrece toată săptămâna împreună la un hotel de cinci stele. Frumos nu?
Mă duc spre bucătăriei pentru a o găsi pe mama.
In sufragerie se afla acel copil mic împreună cu una din multele servitoarea, copilul asta creste foarte repede chiar daca a trecut un an și ceva de când ei doi au venit aici, copilul acesta creste aproape la fel de rapid precum portofelul meu.Suni mă observa si Îmi... zâmbește? Eh...nu stiu.
E greu să îți dai cu seama ce face când de-abia are dinți. Îmi întorc capul si fac exact trei pași înainte să simt o greutate pe piciorul meu,îmi aplec capul și văd acel spiriduș de la țară lipit de piciorul meu. Nu am nimic cu copii chiar îmi plac,dar nu și acesta, din cauza că e rudă cu cel cu care sunt obligat să mă însor în câteva luni de zile.Incerc sa nu o bag in seama și când vreau sa fac inca un pas, aud niște cuvinte.
— appa... – pronunța încâlcit micul copil
Am rămas blocat când am auzit acele cuvinte din partea spiridușei
Adică nici macar nu am petrecut mai mult de șase minute cu ea,iar ea îmi spune tata?
O privesc câteva secunde și văd că ea îmi îmbrățișează piciorul, ridic capul rapid. Nu îmi place să îl fac pe râul dar asta e...
Îl văd pe taehyung in fața mea,avea lacrimi în ochi și o mana la gura din cauza că era surprins
— j-jungkook... ți-a spus tată...a spus primele ei cuvinte și ți le-a spus ție – zâmbește, o lacrima îi cade ușor pe obraz și un impuls de a o șterge cu propriile mâini, îmi apare în cap. Dar nu o fac.
Privesc din nou acel copil care încă îmi strângea piciorul
Mi-a spus tata...voiam să o iau în brațe și să o sărut pe frunte
așa cum de multe ori am vrut sa fac
dar orgoliul nu ma lăsatȘi nici de data asta nu mă lăsa. Am îndepărtat copila de mine și l-am privit din nou pe taehyung.
Sincer nu am nimic cu faptul că sunt de la țară sau că nu au bani dar...sunt obligat să îmi petrec viața cu un necunoscut în loc de iubitul meu și asta mă enervează așa că îl atac pe el chiar daca nu e vina lui .
— taehyung,spune-i mamei că o să plec – îi spun
— o să întârzie mult? – întreabă timid
— nu o sa vin acasă în toată săptămâna, așa că da – se intristeaza dar da afirmativ din cap – când va veni șoferul sa îi dai mica valiza ce este pe patul meu – continui, el iar da afirmativ din cap.
Mă îndrept spre ușă și ies din casa, nu apuc sa cobor nici macar o treaptă a scării când aud cum taehyung mă cheamă. Mă întorc cu fața la el și aștept să spună ceva,dar el se apropie de mine rapid,îmi sărută coltul gurii,eu rămân surprins de acțiunea lui
— ai grija jungkooki~ – îmi șoptește lângă ureche
Se îndepărtează la fel de rapid și dispare in năuntru casei
Știu de sentimentele lui față de mine așa ca pentru el este ușor să ne căsătorim
Dar eu sunt obligat.
Știu ca e scurt îmi pare rău
Dar se apropie sfârșitul și vreau să o lungesc un pic.Vreo idee de cum se poate termina? Trist sau fericit?
CITEȘTI
MY HUSBAND ( KOOKV)
FanfictionTaehyung,se trage dintr-o familie săracă,tatăl său consuma excesiv alcool Astfel ajungând ca în fiecare zi să își lovească macar unul dintre membri familiei, fica soția sau fiul. Un vechi prieten al tatălui lui taehyung vine in vizita la ei in Daeg...