Zvonul e-o scanteie mică, ce aprinde-un foc de paie.
De exemplu: nea Costică se-ntalneşte cu nea Nae:
― Te cunosc de-o viaţă-ntreagă,
Şi-am să-ţi spun un mic secret
Ştii, am zahăr Nae dragă, dar te rog să fii discret.
― Nici o vorbă nu voi scoate.
Dar ai zahăr mult, Costică?
― Pot să-ţi spun ca unui frate, am cam mult şi mi-e cam frică.
Nae se-ntalni cu Sică:
― Dacă imi promiţi că taci, am să-ţi spun că nea Costică are zahăr... 10 saci.
Sică se-ntalni cu Gică:
― Zahăr dacă vrei cucoane, du-te-n grabă la Costică, are… 2-3 vagoane.
Gică-l vede pe Marin:
― Nea Costică-i mare mahăr!!!
Nu ştiu unde, clandestin, are fabrică de zahăr.
Astfel Nae, Sică, Gică, nea Marin şi toată strada,
Vin in grabă la Costică, ba cu traista, ba cu lada:
― Dă-ne zahăr măi Costică, zahăr vrem, măcar un kil.
Nea Costică stă o clipă buimăcit, ca un copil.
Dar cand il zări pe Nae, inţelese la minut,
― Ce ţi-am spus eu, dragă Nae, iară tu ce-ai priceput?
Ţi-am spus după mare criză, că am zahăr berechet,
Pentru că la analiză, mi-a ieşit un DIABET !........
