Dorul
Dorul îi focul aprins
Pârjoleşte totul în cale
În urmă jarul nestins
Provoacă durere şi jale
Când inima are un dor
Dorinţa ei nu are lege
Bate în perete de zor
Şi nimeni n-o înţelege
Dorul e gândul curat
Lacrima lui cade lin
Însetat şi nevinovat
El bea paharul plin
Dragostea l-a născut
Din adevăr şi iubire
Iar inimii i-a plăcut
Strigându-l pe nume
Tu eşti singurul Dor
Peste inimile toate
Rămâi nesecat izvor
Stropeşte-le când arde
O inimă care iubeşte
Şi strigă după ajutor
E inima care trăieşte
Ea se topeşte de dor
Scrisă de Gheorghe Pilat
