Povestea mea

21 3 0
                                    

    Hei! Sunt Zoe și am 17 ani. De curând, m-am mutat în alt oraș și bineînțeles ca a fost nevoie să schimb și liceul. Acum locuiesc cu fratele meu John, iar părinții noștri sunt plecați în străinatate.
     Aici unde ne-am mutat nu am prieteni deloc, dar sper ca, atunci când va începe școala să îmi fac prieteni. Mai sunt 10 zile, iar eu mor de nerăbdare să cunosc noii colegi, noii profesori, noua școală. Totul e nou pentru mine si sper sa ma acomodez.
      Ma pricep foarte bine la desenat. Când sunt neliniștită, îmi pun muzică și desenez orice, doar desenez. Este ca o terapie pentru mine. Atunci, în acel moment, imi pun gândurile pe hârtie, fac ce vreau eu.
      Cât despre cea mai bună prietenă a mea... A plecat în altă țară cu familia ei, și legătura dintre noi a devenit tot mai salba, nu mai vorbim deloc...Acum nu mai suntem ca înainte, imi e dor de noi, de lucrurile pe care le făceam împreună, de cât vorbeam cu orele și tot nu mai terminam, dădeam petreceri în pijamale, ne plimbam împreună, de cum plângeam împreună... Dar toate astea acum nu mai există, au rămas doar amintirile... Încă incerc sa iau legătura cu ea, dar nu pot, îi dau mesaje, primesc seen, o sun, imi închide. Probabil și-a făcut alți prieteni acolo și acum eu nu mai am importanță în viața sa. Am renunțat sa o mai caut, am lăsat-o sa isi vadă de viața ei.
     Acum ca m-am mutat aici, astept doar să inceapa școala și să cunosc persoane noi, să îmi fac prieteni.
      
   

         Acesta a fost un scurt capitol despre viața lui Zoe, scuzați dacă sunt unele greșeli gramaticale.

Totul sau nimicUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum