Heart Beat |JaeJoong&Mino FanFiction|

×1

-Evelin, grabeste-te, vei intarzia, din nou, se aud tipetele disperate le fratelui meu de jos.

-Imediat, sunt aproape gata, ii spun pe acelasi ton ca al sau.

-Aproape?! Ce mai ai de facut? intreaba venind pe scari

-Pai, un dus, sa ma imbrac, fardez, incalt, mananc, da, pai, doar atat, ii spun incercand sa ma ridic din pat.

-Poftim?! Tu realizezi ca in 20 de minute trebuie sa fii la scoala, spune vizibil iritat de starea in care eram.

-Hei, in zece minute termin dusul, in trei ma imbrac si in cinci ma fardez, o sa ajung, ii spun nepasatoare.

-Repede! tipa din nou aratandu-mi spre usa de la baie. Daca in zece minute nu esti gata o sa plec fara tine, spune pe acelasi ton, dar de data acesta lasa mana in jos.

-Pleci fara mine? De cand esti tu la scoala cu mine, ii spun surprinsa, dar si curioasa.

-Hai gata, fugi si pregateste-te, spune apoi iese din camera.

Ceva ciudat se intampla cu baiatul asta, dar ce? Aish! Ma inebuneste atunci cand imi ascunde ceva, ma...ma... pur si simplu ma scoate din minti. Am oftat enervata dandu-mi ochii peste cap, apoi am intrat in baie. Mi-am facut un dus fierbinte si rapid apoi m-am aventurat pana la dulap de unde am scos o pereche de jeansi deschisi, o camasa alba si un cardigan negru. Am tras hainele pe mine apoi am fugit sa ma aranjez. Mi-am pieptanat parul lung cu grija, apoi am aplicat putin mascara pe gene scotandu-le mai mult in evidenta. M-am incaltat cu o pereche de tenesi inalti, mi-am luat ghiozdanul si am coborat in sufragerie acolo unde era fratele meu.

-Sunt gata, il informez. Defapt, trebuie sa iau micul-dejun, apoi putem pleca, nu te-ai razgandit, nu? ii spun cu o voce linistita analizandu-l.

-Ce? Micul dejun, oh, nu prea cred, daca e nevoie, si e, te iau cu forta, deci, nu ma face sa... spune agitat luandu-ma de mana si tragandu-ma dupa el.

-Stai, stai, stai, ce se intampla cu tine? Esti foarte agitat, linisteste-te, prima ora am mate, nu vine doamna profesoara azi, ii spun incercand sa-l fac sa se linisteasca.

-Si daca este un profesor care s-o inlocuiasca? spune punandu-si mainile in solduri pregatindu-se sa scoata limba

-Nu face asta, ii spun rapid facandu-i semn sa n-o scoata. Stai asa, ce tot indrugi acolo? Profesor inlocuitor? Tu stii ceva ce eu nu stiu? intreb privindu-l insistent.

-Sa mergem, spune luandu-ma de mana din nou ignorandu-mi intrebarile.

Am ajuns la masina si am urcat fara sa-i mai spun ceva. Baiatul asta imi ascunde ceva, dar ce? Ah, urasc cand nu imi pot da seama ce anume ascunde. Acesta a pornit masina indreptandu-se spre liceu. Ma uitam insistent la el,. il analizam cu atentie, pana mi-am dat seama ca purta costum, ceva ciudat cand vine vorba de Jae Joong. Era elegant, parul asezat pana la cel mai mic detaliu. Era numai zambet. Oare ce se intampla cu baiatul asta? Se insoara? Oh, Doamne, cum am putut sa ma gandesc la asta, n-o va face niciodata...

-De cand porti tu costum? il intreb curioasa. Cu ce ocazie? Te casatoresti si nu stiu eu? ii spun serioasa.

-Evelin, nu fi copil, ma cunosti mai bine de atat, stii doar ca n-o voi face curand, spune razand.

-Da, ai dereptate, sunt singura persoana care te cunoaste cu adevarat, dar imi ascunzi ceva, stiu asta, simt, ce anume? ii spun la fel de serioasa.

Acesta incepe sa rada din nou, dar nu-mi raspunde, este in continuare atent la drum, urasc cand face asta. Imi indrept privirea spre geam si o zaresc pe colega mea Francisca

-Ma poti lasa aici, ma voi duce cu Fran, ii spun facandu-i semn spre ea.

-Bine, dar te vei duce la scoala. Nu uita, mai ai doar cinci minute, grabiti-va, spune oprind masina.

Dau din cap in semn ca da, apoi imi iau ghiozdanul si cobor. Strig la Fran apoi mergem incet spre scoala. Pe tot parcursul drumului i-am povestit de Jae Joong si ca se poarta ciudat, dar acesta a spus sa ma linistesc ca voi afla.

In scurt timp am ajuns la scoala, era 8:05, nu am intarziat asa mult... Am intrat in scoala privind in stanga si-n dreapta, nu mai era nimeni, toti erau la ore. Am urcat scarile la fel de incet. Am ajuns in fata usii clasei si ne-am apropiat pentru a asculta. Nu venise nimeni, erau doar tipetele colegilor. Am dat sa deschid usa dar imi aud numele. Imi indrept privirea spre dreapta, directia de unde se auzeau strigatele, si-l zaresc pe Mino. De-o data inima incepe s-o ia la fuga, batand foarte tare, palmele transpira, in in stomacul meu erau zeci de stoluri de fluturasi nazdravani ce nu-si gaseau locul. Zambetul mi-a aparut fara sa vreau pe fata. Ma uit cu coada ochiului la Fran, iar ea imi face semn sa ma duc, apoi intra in clasa. Fac cativa pasi apoi ajungem fata-n fata.

-Evelin, stiu ca ai ora si ca deja e tarziu, dar as vrea sa vorbim, vreau sa-ti spun ceva important, spune scotand mainile din buzunarele jeansilor.

-Sigur, te ascult.

-Vreau sa-ti spun ca...

-Evelin, intra in clasa, trebuie sa ajunga doamna profesoara, spune colegul meu Teo ce iesise pe coridor.

Tresar la strigatul sau si-mi indrept privirea spre el. Imi face semn sa intru, apoi pleaca in clasa. Il ignor indreptandu-mi privirea spre Mino, care parea dezamagit, trist.

-Continua, ii spun incet.

-Mai bine nu, oricum era o greseala ce urma sa-ti spun, ai fi ras de mine daca ai fi auzit asta, du-te in clasa, e mai bine asa, spune dezamagit cu ochii plini de lacrimi ce urma sa-i pateze abrajii.

Ma simt prost. Nu-mi place sa-l vad trist, simt cum o parte din mine se rupe. Ma apropii de el ridicand mana incet spre obrazul sau. Ma privea nedumerit. Ii ating obrazul incet stergandu-i lacrima ce indraznise sa il pateze. Observ cum zambeste in coltul gurii apoi se apropie de mine mutandu-si privirea de la ochi la buze. Ajung sa-i simt respiratia calda pe obrajul meu, buzele lui fiind foarte aproape de ale mele.

-Evelin ,in clasa, trebuie sa ajunga profesoara, se aude aceasi voce de mai devreme.

-Du-te, ce urma sa se intample, era o greseala, spune trist.

Oftez adanc, apoi ma intorc spre clasa. Intru ca un fulger fara sa-i salut si ma indrept spre banca Mirandei si a lui Teo.

-Chiar trebuia sa iesi, nu puteai astepta linistit in banca, tip indignata.

Acestia ma priveau uimiti apoi se uita unul la celalalt. Le arunc o privire urata apoi ma indrept spre banca mea, acolo unde ma astepta Fran. Ma asez in banca nervoasa fara ai spune ceva, apoi imi las capul pe banca inchizand ochii. Din fata usa se aude scartaind usor, apoi Fran incepe sa ma bata pe umar spunandu-mi sa ma ridic. Am mai asteptat inca putin crezand ca o sa renunte, dar nu.

-Daca mai dai o singura data o sa tr... ii spun nervoasa uitandu-ma urat la ea.

-Asta... asta... nu-i, se balbaie uitandu-se in fata clasei continuand sa ma bata peste mana.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Buna!

Asa cum am spus mi-a venit o idee si... uitati primul capitol

Astept pareri!

Bye :*