Spectru

42 7 1
                                    


Tot ce se spune despre mine este adevărat!

Un băiat de 20 de ani cu o familie disfunctionala,cu părinți divorțați pe motiv că tata era tot timpul plecat la ''munca'' și se întorcea tărziu acasă și cu mama care se saturase să doarmă mai tot timpul singura,se decide să îi caute în telefon gasindu-i diverse mesaje sde la așa zisa lui șefa așa că amândoi au decis să își despartă drumurile și să se lase cu o lupta pentru custodie pe care desigur mama o câștigase.Cu un tata care practica poligamia și nu prezenta un interes pentru judecător o persoana care încalcă principiile familiei și decide a se concentra mai mult pe viață lui decât al unui copil așa că decizia a fost una finala iar pe tata îl văd odată la un an,îmi mai trimite scrisori sau bani însă asta nu îl face să fie un tata.

- Uite dragule !Poftim pastilele..inmanandu-mi cu un tremur în mâini un pahar de apa și un pumn de pastile

- Mulțumesc mama !

Știam și eu și știa și ea că tratamentul nu dădea randament însă, trebuia să îi dau de înțeles că am speranță că voi trai ,că nu o voi lua razna cândva.Încercam să mă țîn conectat la realitate, aceea realitate de care tindeam să fug,acele vise nedeslușite, acele parti din mintea mea care nu îmi dădeau pace.

După doua luni în care tratamentul chiar nu a dat deloc randamnet,doctorii decid a mă trimite acasă cu speranță că poate că prin minune îmi voi revenii.

Ajuns acasă mama mă privește de parca mâine aș murii și cu un tremur în voce mă întrebă:

- Bruce! Daca ai...

- Tine pentru tine mama ! îi zic eu ușor apăsat

- Dar tratamentul...ai pierdut doua luni în spital și doctorii spun că nu ai dat nici un semn cum că te faci bine.

- Înțeleg...îi zic eu cu capul plecat

- Bruce stiu că iți este greu însă fă te rog un efort în a iți revenii.

- Pentru tine este ușor să spui...iți este cumva teama că o să înnebunesc în casa cu tine?De asta iți este tie teama?

- Nu,desigur că nu..doar eșți fiul meu

- Nu mama! Luna viitoare vreau să mă mut...îi zic eu hotărât

- Unde ai să te duci?Nu te poți muta acum..nu în stadiul în care eșți.

- Stadiu?Tu mă cosideri bolnav..mereu m-ai considerat o persoana bolanava și pot citii în ochii tai că ți-e teama de mine.

-Nu fii prostuț nu mi-e teama de tine eșți ....

- Da mama sunt fiul tău...de asta stai cu ușa închisă cu cheia noaptea..de asta încă îl suni pe tata plângând că nu știi ce să faci cu mine.De asta ți-am găsit în plicuri o scrisoare pentru un azil..

- Bruce nu este un azil.Este un loc cu foarte multe programe care te pot ajuta mai mult decât o fac eu acasă cu tine.

- Nu mulțumesc mama...luna viitoare am să mă mut și tu nu mă vei oprii.

50 Meters AboveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum