Te vreau 🔞

thirty three

-Ce faci, curvo? Cum e sa dansezi la bara? Întreba una dintre colegele mele impinzandu-ma în perete. Toată lumea a început sa rada și eu m-am panicat privind în jurul meu.

De unde aflase? Îmi dorisem din suflet sa nu descopere nimeni ce începusem sa fac. Trecuseră câteva zile în care strânsese suficienți bănuți încât sa nu mai merg câteva zile și acum era într-o pauza în care încercăm sa îmi mai găsesc și altceva de făcut.

-Te-a văzut Louis dansând! Cine ar fi crezut ca prostuța Karen știe sa atragă bărbați! Spune ea in batjocura începând sa rada.

Îmi apuc geanta și fug din calea ei deși vruse sa ma oprească, începusem sa alerg spre casa când parul îmi fusese prins și fusesem trasa pe o străduță întunecată.

-Credeai ca scapi de mine, curvo? Întreba o voce groasa pe care eu o recunoscusem, era același bărbat ca acum câteva seri din acea gașca, dar acum era singur.

-Lasă-mă! Am țipat eu însă nu era nimeni sa ma ajute. Strada era pustie și era destul de inserat.

-Nu te poate salva nimeni! Îmi spune el apăsat presandu-mi corpul de perete dureros. Lacrimile ajunseseră pe buzele mele și ma chinuiam sa găsesc o salvare.

-Te rog. Ma milogesc eu în speranța că îl voi convinge sa ma lase în pace, însă ura din ochii lui îmi arata faptul ca nu aveam nicio șansă să mă lase în pace.

-Tarfa proasta! Spune el pocnindu-ma și sucindu-mi capul. Crezi ca mai scapi? O sa ma distrez cu tine și apoi o sa te arunc într-un șanț asa cum meriți! Dansatoare ieftina ce ești!

Cu toată puterea pe care o mai aveam în corp îmi ridic piciorul și îl lovesc în zona pe care intenționa sa o folosească. Se îndoaie de durere moment în care îl împing și încep sa fug. Trebuia sa ajung acasă.

Alergam și nici nu simțeam ca o fac, durerea din sufletul meu o acoperea pe aceea a corpului, când ajunsesem în fata ușii apartamentului începusem sa caut disperata după cheia pe care n-o găseam.

Și când în sfârșit am găsit-o am întrat rapid incuind-o în spatele meu și începând sa plâng. Îmi deschisesem telefonul printre lacrimi căutând printre contacte numărul lui. Apăs pe apelare și închid ochii muscandu-mi buza pana simt gustul sângelui în gura mea.

-Alo? Se aude vocea lui de la celalalt capat al firului, suna obosit și avea vocea răgușita și joasa.

-Accept. Spun eu sigur și închid telefonul aruncandu-ma cu fața într-o perna și începând sa plâng puternic.

Ajunsesem ceva ce ea nu și-ar fi dorit niciodată sa vadă la mine. M-ar fi urat. Și eu ma uram, puteam sa o înțeleg.