Anul 1320, pe un continent numit Efea, unde magie se găsește la orice colț, unde monștrii umbla liberi și terorizează oamenii un erou apare gata să omoare toți monștri fie aceștea mutanți, spirite sau chiar oameni.
Într-o noapte în care luna nu se arată o mamă și copilul ei se îndreaptă spre Wolfjaw, un mare oraș din regiunea Utniei.
-Mai avem mult, copilul spre mamă, nu-mi mai simt picioarele.
-Când ajungem am să îți cumpăr mâncarea ta preferată, ai vrea nu?
-Da, te rog!
-Mamă ce face leul acela aici?
În apropiere se afla o manticoră care devora un trup aproape de putrfacție.
-Fiule ascultă-mă, fugi și nu te opri căci suntem aproape de oraș, poate avem o șansă, acum fugi!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Cei doi fugiră, copilul nu se uita în spate doar accelera spre poartă.
-Hei, o gardă de la ușă spre cealaltă, închide poarta repede, o manticoră se îndreaptă către noi.
Copilul reușise să intre dar mama lui era blocată înafara orașului, mulțimea oamenilor strigau și protestau ca gărzile sa deschidă poarta dar aceștia nu doreau să lase o manticoră înăuntru așa ca fără nicio remușcare blocaseră poarta.
-Mă duc eu, zise un sătean.
Dintr-o dată o voce din mulțime zice:
-Nu fi nebun nu ești pregătit pentru o asemenea creatură, mă duc eu.
-Și tu ești? Cine ești oricum?
-Reginald mi-e numele, profesia vânez monștrii.
Imediat ce acestea fură spuse Reginald deschise poarta dar din nefericire femeia era moartă însă manticora încă era acolo încercând sa intre in oraș deoarece avea o foame uriașă, asta și gustase carne proaspătă.
Reginald trăgându-și sabia de argint, care este foarte eficace asupra monștrilor, din teacă dintr-o lovitură tăiase capul bestiei lăsând-o să moară acolo.
-Mulțumesc domnule, baiatul către Reginald
-Nu-mi mulțumi mama ta tot a murit, nu ești rănit nu?
-Nu cred.
Din mulțime se aude o voce de femeie
-Lăsați-mă să trec sunt un medic
Femeia verificase copilu cât ai zice pește acesta era bine nu avea nici o rană dar rămânsese orfan, așa că femeia îl duse la han unde poate avea să își găsească o nouă familie.
Reginald luând capul bestiei merse la un avizier să verifice dacă cineva dorea capul bestiei, întradevăr cineva pusese o recompensă pe manticoră era chiar șeful gărzilor. Acesta era în turnul din apropiere.
-Tu ești șeful gărzilor?
-Da
-De ce nu ai vânat manticora singur, aveai forța necesară.
-De ce să îmi pun oamenii când pot pune recompense și cei ca tine o să vină și o să facă asta în locul meu.
-Deoarece oamenii merg pe drumurile acelea și puteau fi mai multe victime.
-Nu-mi pasă, în orice caz 400 monede de aur pentru cap ajunge?
-Da, Reginald aruncând o privire arzătoare șefului gărzilor.
După ce Reginald luă banii lovise șeful gărzilor și plecă.
-O să plătești vânătorule.
-Tu trebuie să plătești deoarece azi un copil și-a pierdut mama.
După ce Reginald terminase cu gărzile care l-au atacat după ce asta le lovise șeful, plecă in drumul lui spre Viliron, capitala Utniei, fiind urmărit din umbră de o figură feminină.
