Artiști Pierduți

Prolog

Numele imi e Smith Federico, sau cum îmi lumea predera sa ma strige, Fede. Sunt un tip obișnuit ce duce viața perfectă. Mama fiind un designer de modă recunoscut de marile case de moda, lucrările ei fiind excepționale, iar tatăl meu, un medic de succes ce iese din fiecare operație învingător, zambetul ce multi il considera arogant nepierindu-i de pe chip.

Inafara de faptul ca am cele mai bune note din intregul liceu, sunt si destul de recunoscut; unele chestii ce se afla sub numele meu facandu-ma mandru iar altele, ei bine, oricine are greselile si regretele lor. Si chiar daca pe plan academic sunt de 10, asta nu inseamna ca sunt ceea ce lumea numeste tocilar. Din contra.

Iar Josie poate confirma asta, fiind cea mai buna prietena a mea si in acelas timp cea mai dorita fata din liceu.

Adică vă rog, 1.74 este o înălțime ce orice fata și ar dori-o, si poti pune pariu ca pubertatea nu a trecut pe lângă ea fara sa ii daruiasca niște forme de invidiat. Parul ei este precum aurul topit iar ochii îi sunt de un albastru glacial compesati cu niste trăsături perfecte iar micul detaliu pe care toata lumea il adora sunt mici pistrui pe nas și obraji.

Toată lumea, mai ales băieți, spun că parcă însuși un zeu a avut-o ca muza pentru cea mai depret sculptuta existenta. Si nu greșesc.

Dar cu toți au primit o lovitura în stomac când anul trecut s-a a ajuns împreună cu artistul școlii - si cel mai râvnit băiat din liceu, Thomas Dominico.

Personal nu mă întrebați ce are tipul ăsta atat de special incat orice fata e in limba dupa el.

Da, nu e de negat ca are un fizic de invidiat,fetele numindu-l Adonisul secolului nostru. Cu aceei mușchi bine definiți, piele perfecta si acele degete lungi cu care mângâie corzile chitări sale, poate fii in visul oricărui persoane ce imparte o incapere cu el. Iar acei ochi verzi ce te amețesc, fiind foarte pigmentati iar părul roșcat precum un foc viu scotandu-i in evidenta si mai mult. Dar altceva? Nu, nu prea cred.

Nu nimic special. Da pe cine păcălesc, zici că e un demon ce ne invită să păcătuim, dar să nu uităm. Avand pe piele sute de pacate carnale, si dorinte adultere, desarte.

Dar lumea de comporta cu el de parca e un sfant.

Cu cei doi îmi petrec majoritatea timpului, cu ei si restul grupul nostru mic si unic. Suntem doar o mana de oameni, doar sase adolescenți ce nu se incadreaza chiar in standarele societatii. Numeste-ne nebuni, nu ne pasa pentru ca iubim sa credem ca suntem 6 artiști.

Fiecare are acel ceva ce e doar a lui, diversitatea nelipsind. Dominic deține chitara, o manuieste de parca a fost menit sa o aiba tot timpul langa el, dar nu intrece pasiunea lui Em pentru pianul ei iubit. Fata aia se uita la imensul instrumet de parca ar deține toate secretele lumii. Si nici John nu e mai prejos, minunandu-ne de fiecare data cand termina un nou desen, agatandu-l pe holurile școlii. Mireen e implicata trup si suflet in dans, fiind cateodata acompaniata de Em sau Dom, creându-si propriile coregrafii si performant de fiecare data cand are ocazia. Josie de pe alta parte a ales un drum mai linistit, iubind poeziile, literele in general fiind armele ei, delectandu-ne pe toti cu rime frumos asternute pe hartii delicate precum matasea. Iar eu? Sincer sunt o combinatie, aflandu-ma undeva in urganul ăsta de artiști.

Toată viața mea era perfectă, ieseam în oraș, distrandu-ma cu personele pe care le-am ales sa-mi fie familie; cântam pana cand ne pierdeam vocile, dansam si nu ne opream nici in momentele cand talpile ne dureau, cerand indurare. Petreceam si ne inecam in dorinte carnale de parca nu va mai exista o a doua zi. Pur si simplu nu ne pasa de nimic.

Dar când părinți mei au inițiat divorțul, când John s-a mutat în Europa, iar Em in alt oraș la mii de km depărtare parcă totul s-a rupt. Legătură invizibilă dintre noi s-a fragmentat încet iar noi am pus limite, și ne-am înconjurat cu pereți si ziduri.

Cu Josie a rămas aproape totul la fel, dar deși era și este prietena mea cea mai bună nu am putut să-i spun de ce au inițiat ai mei divorț, ce secrete oribile am ascuns si ascund de ea de ceva vreme. Lanturi si lacate veninoase ce mi se aseaza in jurul gatului.

Pur și simplu zâmbetele ce le ofeream odată din inima mi s-au transformat in zâmbete false și măști de care nu mă mai pot separa.

Asta e povestea mea, cică am viata perfectă. Dar ce inseamna mai exact perfecr? Preferăm sa cred ca este una dintre cele mai oribile. O viata roz si presarata cu zahar, dar nimeni nu a stiut ca acel zahar era defapt acru precum un fresh de portocale uitat pe blatul din bucatarie.

Eu si cei 3 artiști am ramas să răzbatem ultimul an de liceu, eu si cei 3 artiști am rămas sa fim alaturi unul de altul sau cel putin asta ar fi trebuit sa facem.

Dar acum s-a terminat cu notițele si trebuie sa incep prima zi de teroare, dupa o vara in care ne-am distrus, o vara unde eu singur m-am distrus ce odata am promis ca voi tine si cu dinti de ea; trebuie sa dau iar fata cu oameni si sa ma prefac ca toata viata mea e perfecta, sa speram ca imi va reuși.