Prolog

20 2 1
                                    

De câte ori te trezești dimineața și ești convins ca va fi o zi ca oricare alta? Cam așa am fost și eu. Acum, după 1 an 7 luni 18 zile 12 ore, încă regret că m-am ridicat din pat în acea dimineață.
Sună ciudat, defapt , ce este sau mă rog ce a fost între noi se poate definii prin acest cuvânt. Dacă ai vorbi cu mine în acest moment ai spune ca sunt nebună și eu ți-aș confirma asta. Da,am înnebunit, și asta doar pentru că am iubit, pentru că m-am pierdut in ochii lui. Am ajuns la concluzia că încercând să îl câștig pe el m-am pierdut pe mine.
Ai simțit asta vreodată, ai simțit sau simți că persoana pe care o iubești este mai importantă decât tine? Atunci te anunț că ești la fel ca mine.
Și ce e mai rău, încă îl iubesc și cred că o să o fac toată viața mea indiferent dacă asta mă va ucide. Și când mă gândesc că totul a început într-o zi banală de liceu.

" 5 septembrie 2018.

-Ava dacă nu te trezești în momentul ăsta paharul cu apă din mâna mea are numele tău scris pe el! Și asta este mama care încearcă pentru a 10 oară să mă trezească.

-Când vor zbura porcii,mamă! Șoptesc somnoroasă de sub pătură. Și a fost prima greșeală din această zi, în secunda doi mă trezesc instant când apa îmi udă părul.

-Ce draga mea, au început porcii să zboare?! Râde spre mine și se indreaptă spre ușă.

-Te urăsc!

-Și eu te iubesc scumpo.Țipă de după ușă pe un ton de copil nevinovat.

Nevinovată cum a fost și Iuda, îmi verific telefonul și realizez că poate a avut mică dreptate , mai am 25 de minunte și trebuie să fiu la liceu. Și pe langă asta am peste 50 de apeluri de la minunatele mele prietene care mă vor omorî înainte să apuc măcar să le explic că sunt o putoare.

Mă ridic rapid din pat și sar în duș, am 10 minute sa fiu gata. Îmi trag pe mine o pereche de jeansi din denim negri , un hanorac roz și o pereche de bocanci. Apuc ghiozdanul și ies pe ușă lăsând în urmă al 3 -lea Război Mondial. Cobor scările în grabă , bine mă rog , alunec pe ele și le cobor mai mult rostogolită, dar acestea sunt doar detalii neînsemnate.

Ajung jos unde bestia, numită mama , este încă foarte distrată pe seama mea și tata care își bea cafeaua și se abține din chicoteli.

-Neața tată, amîntârziatosămăomoarefeteleterogsămăducilașcoală. Spun căt de repede pot conștientă ca nu a înteles nimic. Dar realizez că mă știe de 16 ani și a început să înțeleagă tot ce scot pe gură.

- Sigur scumpo, hai fuguța. Îmi spune , mai ia o gură din cafea după care o sărută pe mama și pornim spre mașină.

Am noroc că școala este la 3 străzi departare și directorul este unchiul meu, altfel la ce somn am eu nici nu intram la liceu. Drumul a fost liniștit, și prin asta vreau să spun că aveam muzica la blană și mai cântam și eu. Bine, mult spus cântat mai mult miorlăiam.

-Ava, mi-a spus Jonh că se transferă un nou coleg la tine , să ai grijă ,cică a fost un copil problemă pană acum. Imi spune tata înainte sa cobor din mașină.

Intru pe poarta colegiului și în secunda doi pic peste o persoană care se grăbea spre ieșire. Super din prima zi de liceu și deja am facut boacăne.

-Hei, scuze nu am vrut , îmi pare așa de rău. Încep să mă bâlbâi cerându-mi scuze.

-Uită-te pe unde mergi blondo, și scutește-mă cu scuzele tale. Se răstește la mine și mă ridică de pe el plecând din curtea colegiului.

Super acum am mai și întârziat și am și istorie , am facut-o de oaie rău de tot. Alerg pe holuri până la clasă și aud profesorul cum face prezența. Intru încet în clasă sperând că nu este atent și mă pot strecura în bancă, dar nu îmi iese deloc , dând cu piciorul de prima bancă.

-Bună încercare Brown, păcat că tu nu știi să fi silențioasă. Îmi spune pe un ton indiferent și nu am tupeul să mă întorc așa că înaintez până la banca mea și când să mă așez îl aud din nou: Brown apropo , azi ai detenție.

Prietenele mele se uită pe furiș spre mine și râd , super am început această zi minunat. Ma întreb ,mai rău poate fi?"

Și cred că nu ar fi trebuit să îmi pun niciodată această întrebare.

-- sper să fie okay și mai ales să vă placă, e prima oară când am curajul să scriu. Aștept pareri.--

Iubindu-l Pe El Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum