Sarah pov.
Pășesc în încăperea plină de zâmbete false ale unor oameni stupid de bogați la brațul lui Oliver. Ospătarul ne oferă cate un pahar de șampanie și continuam sa înaintam priviți de mulțimea care se uita intens la noi ca de fiecare data cand iesim împreună în public.
Îmi aranjez rochia pompoasa aleasă de asistenta lui Oliver, care se pare că încă nu înțelege că îmi plac lucrurile simple, și ajungem în jurul unui grup pe care Oliver îl salută apoi ma prezintă si pe mine. Se pare că sunt doar alti asociați ai compani gata sa discute chestii plictisitoare.
Oliver continuă discuția iar eu analizez încăperea. Candelabrul imens decorat cu pietre prețioase din mijlocul tavanului luminează întrega cameră, acum că soarele a apus iar lumina sa nu mai pătrunde prin ferestrele mari ușor acoperite de draperiile aurii sofisticate. Privirea mea cade brusc pe ușa imensa de la intrare.
Înalt, cu parul brunet ușor ridicat și îmbrăcat într-un costum elegant care arata foarte bine pe corpul sau atletic. Avea o expresie serioasa si usor aroganta,tipica pentru toate persoanele cu conturi mari din incapere. Inca de cum a intrat alaturi de pitipoanca agăţată de gâtul, au fost întâmpinaţi de catre gazde si ospatarul care serveşte şampanie.
Pentru un moment privirea sa, de un albastru intens, o țintește pe a mea. Întorc capul rapid și mă concentrez asupra celor de la masă. Dupa cateva minute incep sa ma plictisesc asa ca decid sa fac o mică plimbare.
- Mă scuzați. Ies să iau puțin aer. Ma ridic de pe scaun si imi iau poseta.
- Să te întorci repede, e frig afară. Îmi spune Oliver apoi îi observ privirea cu subînțeles care o afiseaza mereu in situatii ca acestea.
- Desigur... Spun și mă îndrept către hol apoi către ușa de la balcon.
***
Simt cum un aer răcoritor mă izbește încă de cum intru pe balcon. Nu mai e nimeni aici ceea ce îmi oferă câteva minute de liniste. Mă aproprii de balustradă și mă relaxez privind frumoasa priveliște. E incredibil că mă poate linişti priveliştea unui oraş atât de agitat.
- E superb,nu? Vocea din spatele meu spune, iar eu nici nu trebuie sa mă întorc pentru a-mi da seama cine este.
-Da,aşa este. Raspund în timp ce paşi lui Oliver se aud apropiindu-se. Ma întorc cu faţa către el aţintindu-i privirea. Se apleacă să mă sărute iar eu din instinct mă feresc, în clipa următoare privirea lui Oliver se întunecă iar contactul dintre palma lui si obrazul meu mă aruncă direct pe podeaua balconului. Mâna mea ajunge imediat pe locul vătămat pentru a ameliora durerea.
-Trbuie să ne întoarcem. Curând vom pleca acasa. Îmi scuipă cuvintele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi pleacă.
Îmi adun ce a mai ramas din demnitate şi mă îndrept spre alaturi de ceilalti. Şterg lacrima ce era gata sa mi se scurga pe chip şi intru. In timp ce mă îndreptam către Oliver am întors putin capul dând cu privirea de tipul de mai devreme care mă privea suspicios. Mi-am continuat drumul nepasandu-mi de ce ar crede el că s-a întâmplat.
După aproximativ o oră am plcat. Drumul a fost unul liniştit deoarece Oliver nu a mai spus nimic iar eu am încercat să îl ignor cât mai mult cu putinţă. Imediat ce am ajuns acasă am intrat în camera mea încercând să evit o altă confruntare.
_____________________________________________________________________________________________________
Heii !!! Capitolul 2 e gata :D. Sper să vă placa şi... Spor la citit !! :) :*
Ţin să menţionez că am cam modificat acest capitol.
