Capitolul 2.

98 6 0
                                    

                                                                 Draga jurnalule,

Au trecut alte zile,la fel,incep sa cred ca nimic si nimeni nu se schimba sau nimic nu are un sfarsit frumos asa cum se spune. Dar ei ne mint,nu ma mai incred in oamenii aia. M-au mintit ca viata e frumoasa si merita traita cat inca o mai avem.

Minciuni...Este complet opusul la ce spun ei. Sau parerea psihihologului meu,nu sunt doar intr-o etapa proasta.Meresu sunt in ea. Omul ala castiga banii pe care parintii mei ii dau degeaba.

De ce as vrea sa vorbesc cu un om despre care nu stiu nimic  problemele mele?Mama e chiar nebuna daca crede ca asa ma voi vindeca.Si ea ma dispretuieste,niciodata nu aprecieaza ce fac ,sunt jicnita la orice pas fac,orice alegere.

Doar pentru ca nu sunt ca ea...Si nici nu voi fi ,viata ei e mizerabila. Este doar un medic,nu unul bun ,dar ce zic eu ... 

Viitorul meu e ca si distrus.Mereu am vrut sa fiu un psihiholog intr-un penitenciar,cand nu eram ca acum desigur. As vrea ca oamenii sa nu traiasca cu vina si gandul ca ziua de maine e mai rea decat actuala.

Poate puteam fi apreciata,dar asta e prea ciudat. Eu urasc oamenii aia,care se baga in viata ta cu lopata si sapa dupa informatii ce nu vor sa iasa. Nu as fi ca ei,nu as incepe cu o amintire buna din viata lor ca apoi sa fie inlocuite cu zeci rele.

Raul la inceput apoi se acopera cu frumusetea,putina,a vietii.

Dar cu notele mele nu am nici o sansa.Totii elevii din clasa mea,care ma considera o bizara si ma ranesc de fiecare data cand au ocazia. Desi... nu le-am facut nimic ,nu vorbesc cu ei si nu ii jignesc,ei ce au cu mine?

Oricum nu sunt sunstinuta, de ce as continua sa invat zeci de carti ce nu ma vor ajuta cu nimic in viata mea distrusa?Nu pot sa inteleg nimic din ce imi este predat ,mai degraba vorbele aruncate in scarba de profesori inspre ultima mea banca. Singura materie care in place ,in secret,sunt artele plastice. Refuz sa ii arat cuiva ce pictez,probabil vor spune cat de nereusite sunt si ce esec nascut sunt.Imi arunci toate frustarile pe o bucata veche de panza in culori moarte,martore la nebunia mea.

.

Nu am mai avut de mult crizele mele saptamanale de panica. Sper sa ramana asa.

---------------------------♠♠--------------------------------♠♠------------------------------♣♣---------------------------

Hei , am terminat si capitolul asta care cred ca e mare ca primul. Si e mai ,,normal".Pai...enjoy it!

Ne citim (wtf?),la celalalt capitol.

Jurnalul unei depresiveWhere stories live. Discover now