Cum ar reacționa dacă te-ar face să plângi
| | Renjun | |
Te-a ignorat toată ziua. Nu îți plăcea când dragul tău iubit de ignora fără să știi ce ai făcut. Nu îți aminteai să fii făcut ceva rău încât să îl supere așa de tare, până și îmbrățișările ți le respingea. Te-ai pus cu spatele la el și ai început să plângi cu lacrimi de crocodil. Ai crezut că asta va funcționa, dar nici măcar nu s-a întors la tine. S-a ridicat în timp ce se juca jocul său preferat și a plecat deoarece nu putea să audă din cauza bocetelor tale.
| | Jeno | |
Faptul că ți-a zis fin glumă că nu te iubește, nu ar fi crezut că te va face să reacționezi așa de rău. Chiar dacă a spus-o într-un mod mai calm și supărat, deoarece i-ai murdărit hainele care te-ar fi dus cu gândul că doar glumește dar conștiința ta era axată că dacă nu îl mai ai pe el, nu m-ai ai nimic. A venit lângă tine și te-a mângâiat încontinuu pe spate cerându-și mii de scuze, lăsându-te chiar să îți ștergi și nasul de bluza sa.
| | Haechan | |
Mereu îi plăcea să râdă de tine atunci când te supărai pe el. Era sâcâitor și te făcea să râzi atunci când încerca să te împace. A venit încet lângă tine care stăteai ghemuita. Și-a pus capul pe umărul tău și aștepta să îl observi dar auzea în schimb mici suspine. S-a uitat pe pătura pe care stăteai și se observau lacrimi mic cum cădeau.
— Y/N,ești bine...?
Ți-ai ridicat încet capul și ai zâmbit.
— Fraiere, așa cum îmi faci și tu mie farse, îți pot face și eu.
| | Jaemin | |
Jaemin niciodată nu te-ar putea face să plângi. Era mult prea lipicios ca să te facă sa suferi din cauza afecțiunii, era mult prea atent cu tine ca să facă o greșeală, dar tu fiind o împiedicată, erai mereu certata cu mobila din casa lui. L-ai auzit cum te striga din cameră și ai alergat fericită, însă parcă mobila de pe hol s-a mai mutat cu 2 cm încât ți-ai lovit micul degețel. Jaemin a ieșit din cameră auzind un zgomot, vazându-te pe tine pe podea cum plângeai de durere. S-a așezat lângă tine, și-a pus mana peste a ta și ați început să plângeți împreună.
| | Chenle | |Mereu te fereai de Haechan. Știai că are mereu glumele și farsele la ordinea zilei așa că decât să primești și tu așa ceva, îl ignorai, însă Dumnezeu a vrut ca asta sa se întâmple. Te-ai întâlnit la o cafenea cu el și normal ca te-a observat. A venit la tine, ați vorbit puțin apoi ți-a spus.
— Știai că Chenle nu te mai place?
Ai râs deoarece știai ca e o farsă dar fața sa serioasa te-a pus pe gânduri. Ți-ai luat cafeaua apoi ți-ai luat ramas bun de la Haechan. L-ai sunat pe Chenle cu lacrimi în ochi, debea putând să vorbești.
— Ți-am zis să nu îl mai crezi pe pămpălăul de Haechan...
| | Jisung | |
Jisung e un băiat mare acum, pubertatea trece prin el și îl modifica în bine din ce în ce mai tare. Îți plăcea să îți vezi iubitul crescând lângă tine din orice punct de vedere, pana și vocea lui te ducea în rai. Venind obosit de la studio, intra în camera ta observându-se cum îți curgea tot rimelul pe față și poze cu el peste tot.
— Um...ce s-a întâmplat...?
— Ai crescut, asta s-a întâmplat...
bună din nou.