《Băiatul misterios》

2

●Flash back●

*Perspectiva autorului*
Hyunjin era întins pe jos, rănit la picior din cauza unui glonț. Până să își închidă ochii, se întoarce în cealaltă parte unde se află Sana, întinsă pe jos, deja inconștientă. În ultimile clipe până ca Hyunjin să devină și el inconștient îl vede fugind pe cel care i-a distrus viața.
La puțin timp, apare un om care sună la 112.
Sana este prima care ajunge la spital și este dusă imediat în sala de operație.

*între timp,acasă*

"Felix, hai să mâncăm! Cheam-o și pe Sana!" strigă mama Sanei și a lui Felix din bucătărie.
"Păi..Sana nu e acasă." spune Felix, venind în bucătărie.
"Și unde este mai exact?" spune mama în timp ce își ridică o sprânceană.
"Presupun că este cu Hyunjin, deoarece am fost cu el la un meci de fotbal și a primit un mesaj de la Sana în care îl ruga să se întâlnească. Așa că i-am spus să aibă grijă de ea și să o aducă devreme acasă."
"Și când are de gând să o aducă? E deja foarte târziu."
"Stai. Îl sun pe Hyunjin să văd pe unde sunt. Poate mai au puțin și ajung acasă." spune Felix, luând telefonul.
Îl apelează pe Hyunjin, iar atunci când răspunde nu se aude vocea lui, ci a unei femei. Nu era Sana.

*Convorbire telefonică*

"Alo, cine sunteți?" spune femeia care a răspuns.
"Cel mai bun prieten a lui Hwang Hyunjin și pe el l-am sunat. Dar cine sunteți și de ce răspundeți la telefonul lui?" spune Felix confuz uitându-se la telefon ca să fie 100% sigur că la sunat pe prietenul lui.
"Oh.. îmi pare rău, sunt asistenta de pe ambulanța care l-a luat pe prietenul dumneavoastră. A fost găsit într-un depozit, împușcat în picior, iar lângă el era o fată care se află intr-o stare mult mai gravă. Dacă îi cunoașteți vă rog să veniți la spitalul din oraș."

*Convorbire telefonică încheiată*

Felix scapă telefonul din mână și începe să plângă. Mama lui vine repede și îl întreabă ce s-a întâmplat.
"S-sana și cu Hyunjin a-au fost răniți..." spune Felix printe suspine din cauza plânsului.
"Felix, ce tot spui? Spune-mi, te rog, că glumești." spune mama cu frică în voce și e gata să bufnească și ea în plâns.
"Aș vrea să fie o glumă.",spune, stergându-și lacrimile. "A spus că îi duc la spital, haide să ne grăbim. Sună-l pe tata să vină cu mașina și să mergem cu toții."
Mama face în tocmai și își sună soțul. El ajunge imediat acasă si îi ia pe cei doi, apoi se îndreaptă către spital...

●End of flashback●

*Perspectiva Sanei*

A venit și pauza mare, iar eu trebuia să mă grăbesc până la cantină deoarece Felix și Dahyun sigur mă așteptau.
Îmi iau telefonul și încerc să ies repede din clasă, când aud că mă strigă cineva.

   "Sana, stai puțin!"
Era Hyunjin. Dar cum de îmi știa numele? Nu îmi aduc aminte să mă fi prezentat. Poate a auzit prin clasă.
  "Ți-ai scăpat brățara asta când te-ai ridicat." El vine spre mine, arâtându-mi brățara scăpată. Era chiar brățara mea norocoasă.
   "Ay, mulțumesc mult. Nu știu ce m-aș fi făcut dacă o pierdeam. Este foarte importantă pentru mine."
   "Știu" a spus Hyunjin mai mult șoptit, dar tot l-am putut auzi.
Mă prefac că nu l-am auzit, îi mai mulțumesc odată și o iau la fugă spre cantină pentru că sigur i-am făcut pe Felix și Dahyun să mă aștepte.

Ajung în cantină și mă îndrept spre masa unde sunt cei doi. Parcă deja îl aud pe Felix cum mă întreabă unde am stat atât.
   "Hei, ce faceți?"
    "Stăm și te așteptăm pe tine." spune Felix foarte supărat și înfometat.
    "Ohh, îmi pare rău că ați așteptat atât, dar era să îmi pierd brățara norocoasă, iar colegul cel nou mi-a găsit-o."
   "Apropo de colegul nou. Cum arată? E frumos sau urât? Înalt sau scund?"