Călimara fermecată

Bătrânii Viitorului

                          Scena 3
Elena: 74 ani, vecina de la 2, diabet zaharat de tip 2
{Baba Ana iese din casă machiată și cu rochie neagră de seara cu sclipici mai sus de genunchi. Vecinele de bloc o văd și încep să râdă de ea.}

Elena: Babă, hăi, ești mai urâtă cu machiaj decât fără. Da' unde te duci?
Andreea(abținându-se cu greu să nu râdă): la întâlnire. Pff, femeie bătrână, în loc să își gătească pomelnicul își scrie cu tipi cu mult mai tineri decât ea pe facebook. Mie zău că mi-ar fi rușine în locul ei. Ei nu? (Râse)
Elena: Adevărat?
Alexandra: da (interveni, râzând) E puțin dusă cu capul. (scârbită) Cine se mai uită la ea la anii ăștia? Nici popa nu s-ar uita. Și el e cineva. Ați văzut ce barbă are? Mooorr (mârâise ea, apoi arătând surprinsă) Oare mirele ei cum arată? (Râsete)
Ana(apropiindu-se): Nu e treaba voastră. Pa-pa (făcu ușor cu mâna și se depărtă)
Elena: Zău că nu e sănătoasă, adică mintal. Tre să se ducă la doctor. Unicii doi bărbați, și nimic serios, preotul și doctorul, sau invers, doctorul și preotul. (Amărâtă) Aoleu, lume.

                    Scena 4

Matei: 35 ani, bărbat tânăr, prosper, el are o soție, dar caută distracții... ;)

Ghiciți ce face când o vede?

Matei: (arătând pierdut, uitându-se la ceasul scump, smart, de pe braț și apoi în jur. O vede pe Ana.) Mă scuzați, mătușico, aștept o doamnă, așa arată. (Deschide telefonul la poza cu o tipă bombă, pe care ea i-o trimise, poate o poză din tinerețe)

Ana: nu, scuzați, nu am văzut. (Răspunde ea amărâtă, fiind conștientă de crudul adevăr)

Gândi: "Nici cu tone de machiaj nu îmi pot ascunde anii și defectele..."

Matei: Dar stați, vreau să vă propun ceva. (Dă să o oprească și îi trimite mesaj tipei, care defapt e Ana, că nu mai poate ajunge).

Matei: (luând ochii de pe telefon și privind spre Ana care încă stă cumva cu spatele) Știți, mi se pare ceva ciudat la acea tipă. Niciodată nu îmi da poze de moment cu ea, deși eu îi dădusem atâtea cu mine..

O, Ana îsi amintește prea bine..

Matei: ba că are telefonul stricat, ba nu mai știu ce... (Apoi i se adresează) știu că nu sunteți din aceeași generație, dar ce părere aveți? Știți, poate o să mă judecați, dar eu am nevastă acasă, dar mai vreau o distracție din când în când și...

Ana e șocată

Matei: (continuând) și mă gândeam, o văd bunoacă pe rețele, și poate ne-am lipi cumva... dar poate ea nu există (spune pe un ton dezamăgit)

Ana: da poate (șoptește ea).

Matei: uite, am zis să îi scriu că nu ne mai vedem

Ea se uită discret spre geantă, unde își are telefonul..

Matei: nu ați vrea să luăm un ceai sau suc, ceva, împreună? Fac eu cinste...

"o întâlnire reală cu acel domn?" Se gândește Ana, de parcă ar fi fost în drum spre altceva...

Ar fi vrut să refuze, dar curiozitatea nu o lăsă..

Ana: da, de ce nu? Sunt disponibilă, eram doar în plimbare

Matei: să știți că sunteți o bătrânică foarte stilată, o complimentă el, galant, dându-i mâna, ca un adevărat gentleman.

Ana: (roșind ușor) mulțu-mulțumesc..
și dumneavoastră arătați foarte bine...