Capitolul II Colegul de munca al ninfei...

8.6K 25 1
                                    

Vara abia incepuse, cel putin pentru mine , ca de fapt era pe la jumatate, mai exact eram in iulie, mijlocul lui iulie si deja trecusem printr-o gramada de conflicte, in special cu ai mei din pricina aceleiasi povesti,cea cu jobul,de care am vorbit in capitolul anterior.
Insistentele lui cu privire la acest lucru devenisera de nesuportat .
Ai mei aveau păsărelele lor dar și eu le aveam p'ale mele,alt defect necorectă,era fugă de raspundere care mă împingea să dispar de acasa de fiecaredata cand ma suna bunica-mea si-mi s[unea ca balaurul a pus piciorul pe accelerație.

De pe vremea cand eram inca un copil, aveam o fantezie, sa lucrez in cadrul servicilor secrete... Uite acum chiar simteam ca fac asta, la orice ora din zi sau din noapte cu Yzabel sau fara ea, trebuia sa dispar oriunde  fara make up, ciufulita, imbracata la nimereala, oricum ar fi fost, trebuia sa ma evapor!


Intr-una din zile Yzabelei ii venise uimitoarea idee de a ne intinde o patura pufoasa in pod ca sa putem dormi linistite. Am scapat de data aceea, dar intr-o alta dupa amiaza, m-am trezit cu usile incuiate iar dragutul meu"parinte" m-a informat ca m-a dat afara din casa. Yzabel a plecat la Lumina, iar eu m-am petrecut cele mai chinuitoare zile pe la matusi-mea vorbind non-stop cu toti amicii mei, inclusiv cu mama care atunci a dat si ea dovada de un parinte adevarat ; "Orice s-ar intampla, eu raman cu voi, oriunde vom fi!"(aici era vorba de noi trei,eu ea si sora mea de 12ani)

Aveam doar hainele de pe mine si in picioare niste balerini care imi faceau rani, de nu puteam sa circul, desi imi doream foarte mult sa ma plimb (cum nu-mi placea mie sa merg pe jos, atunci am descoperit ca poate fi chiar relaxant) .Fumam pe strada nepasatoare, nu mai simteam nici durerea picioarelor nici princile mele de domnisoara nu mai contau, fumam ca un boschetar, doar eu cu o tigara pierduta-n lumea mea....

Intr-un final, lucrurile au revenit la normal, m-am intors acasa, Yzabel s-a mutat din-nou la mine, insa taica-miu de atunci n-a incetat nici o clipa sa ma terorizeze si sa ma ameninte de fiecaredata cand avea ocazia !

Atunci m-am gandit ca ar trebui sa ma apuc de ceva, am inceput un curs de receptie, pentru ca imi sta mult mai bine office decat o amarata de vanzatoare!

Incet, incet,mi-am revenit din statrea de soc iar noi ne-am reluat vechile activitati.(Am evitat detalile cu privire la acele trei zile in care am fost"plecata de acasa"pentru ca nu prea imi face placere sa vorbesc despre asta!Probabil va imaginati,ca orice persoana ce priveste lucrurile din exterior ca si tata are dreptatea lui citind aventurile mele din aceasta carte. Tot ce am scris aici nu prea are nici o legatura cu anumite conflicte din familia mea ,iar in aceaste randuri am incercat sa evit pe cat posibil subirctul relatiei dintre mine si parintii mei.Probabil,ca sa se poata intelege situatia dintr-un anumit punct de vedere ar fi trebuit fac o analiza pentru fiecare membru din famile in parte,iar "opera"asta a mea s-ar fi transformat intr-un jurnal.)

Dupa toata harababura ,Yzabel incepuse iar sa imi povestesca despre un alt coleg de munca de al ei, dar de data asta nu mai era vorba de un pusti drogat de 22 de ani!

Noul ei coleg se numea Stefan, acesta era asistent, inalt, slabut, finut, chip angelic, ochii verzi in care radia o energie si o exuberanta extraordinara.

Intr-o seara, am decis sa iesim, ea si cu o alta agateala proaspata de a ei,iar mie sa imi faca lipeala cu acest Stefan.

Am iesit in centru vechi cu acesti doi tipi, destul de simpatici,

Stefan a propus sa mergem la Arabica unde ne-am asezat la o msa fix langa toaleta,de parca ar fi stiut cat de necesar imi era mie locul acela!

Eu eram imbracata intr-um maieu cu imprimeuri animal print,niste pantaloni crem cu emblema din tabla aurie pe care scria Zara(pentru ca mie mi se pare ca toate metalele aplicate pe haine dau impresia de acel original ce exclude "made-ul in china"),incaltamintea mea era in voga vara trecuta,adica tenesii aceia cu platforma care initial mi se pareu niste copitute,dar cu toate astea nu te poti impotrivi tendintelor in moda!

Suge-o , Andrei!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum