Iubire pînă și după moarte...❤

Capitolul 11

ANGEL
Mă trezesc pentru că aud telefonul sunînd în continui. Vreau să îl iau dar cad jos de pe pat,cine mă sună la ora asta. Mă uit alarma...de ce îi pusă să mă sune azi și văd azi e 31 august. Rămîn fără cuvinte am uitat complet de asta,mă îmbrac rapid și fug spre cimitir intru în el și plec direct spre mormîntul fratelui meu. Ochii deja înlăcrimați mă pun jos.
-Salut frățioare,ce mai faci?
Să știi că îmi este dor de tine,cîte am să-ți spun nici nu dai seama,aș vrea să fii cu mine ca înainte să mă protejezi de toate...de ce mai lăsat singură. Fără tine nu mai suntem o familie unită...fără tine totul se distramă.
-Salut Angel.
-Tu?
Serios devine din ce în ce mai stranui!
Ce faci tu aici? Mă urmărești?
-Calmează-te Angel!
Eu sunt aici ca tine să vizitezi pe cineva.
-Nu te cred.
-Atunci hai să-ți arăt.
Mă iau de mînă care îmi dă multe  emoții,ajungem în fața unui mormînt.
-Cine e ea?
-Mama mea,a murit acum mult timp.
-Îmi pare rău.
-Ah nui nimic,a trecut mult timp de atunci. A murit cînd mia dat viața mie.
-Cît timp a trecut de atunci?
-23 de ani.
-Ai 23 de ani?
-Da,nu se vede?
-După comportament nu se vede.
Și rîd.
-Ok,îmi pare rău pentru comportamentul meu.
-Ah nui nimic.
-Dar tu ce faci aici?
Stău un timp nemișcată și îmi dău capul în jos.
-Fratele meu a murit acum 4 ani în urmă,pot spune deja 5 pentru că azi faci 5 ani.
-Doamne Angel,îmi pare rău.
Cum a ...?
-A murit?
Un accident de mașină murind pe loc.
-Doamne Angel.
Nu stă mult timp și mă îmbrățișează,stău ceva timp neminșcată pentru că rămîn șocată de ceea ce a făcut după îl îmbrățișez și eu.
După ce rupem îmbrățișarea stău și mă uit la el.
-Ce?
-Uite așa se vorbește cu o fată,încep să zîmbesc.
-Ce ai spune să plecăm să mîncam micul dejun împreună?
-Hmm,stai să mă gîndesc.
-Bine,atunci plec singur.
Și văd că pleacă spre eșire.
-Stai,merg cu tine dar să te comporți normal.
-Bine,spune zîmbind.
Mergem de 5 minute și dam de o cafenea. Decidem să intrăm și ne așezăm la o masă și chelnerul a luat comanda.
-Deci spune-mi ceva despre tine?
-Deci mă numesc Angelias Maidrees,dar prietenii îmi spun Angel.Am 21 ani,am un 1,66 cm sunt șatenă dar părul nu e mare după cum vezi,cu ochii căprui spre verde.O fire blîndă,capabilă de orice,cu caracterul complicat.Învăț ultimul an de avocatură și vreau să devin un avocat de succes.Eu vin dintr-o familie distrusă.Tatăl meu cu fratele meu mai mare au facut accident pe 31 August. Eu cu mama eram acasă,ajutînd-o să faca cina pentru mine pentru că am intrat in universitatea de avocatură ei plecînd la magazin după alimente. Pe drum ei făcînd accident, fratele meu murind pe loc și tatăl meu intrase în comă pe 3 luni, cînd sa trezit nu putut să se ierte ce a făcut și ne-a lăsat pe mine și pe mama.
Eu cu mama,trăim într-o casa de 2 etaje, ea lucrînd la cea mai mare bancă din Columbia.
Eu am doar 2 prietene,cele cele mai bune: Mia și Linna. Noi toate învățăm împreună la universitate.
-Wow la mine viața nui așa de înteresantă.
-Păi spuneo.
Văd că chelnerul aduce mîncarea.
-Decii Sebastian Stimh,prietenii îmi spun Sabi, am 23 ani, am 1,79 cm, șaten după cum vezi cu ochii căprui, sunt sexy rău,peste tot sunt doar pătrățele, și sincer fetele salivează după mine,mai puțin tu.Deci,tatăl meu-Jack Stimh,este cel mai mare om din băncile din New York,dar pe 20 August ne-am mutat în Columbia pentru că el vrea să aibă cea mai mare Bancă din Columbia,și a spus că aici voi termina universitatea!Și da, încă nu am terminat-o că ma dat din liceu de 2 ori și am rămas corigent 2 ani. Mama a murit cînd mi-a dat mie viața și din cauza decesului mamei mele, tatăl a intrat în depresie și de atunci doar lucrează într-una și nu are timp de mine! Mai am un frate mai mare, are 28 de ani și e căsătorit și are deja 2 copii. Am 2 prieteni cei mai buni:Luck și Erick!
Ei sunt orifani așa că tata a fost deacord săi plătească școala ca să învețe cu mine! Și de atunci ei trăesc cu noi, așa că ei va merge cu mine, și e super pentru că doar cu ei pot sa fiu eu!
-Wow sunt și eu șocată.
-Mda,dar am o întrebare?
-Da te ascult.
-Ai iubit,șoț?
Mă rîd și mă uit la el.
-Nu demult nu am avut.
-De cînd?
-Păi cred că de la 18 ani.
-Wow de ce?
-Asta e secret,pot spune că a fost un dobidoc și asta ma făcut să urăsc toți bărbați.
-Dar eu?
-Tu esti gentil chear dacă si tu prima oară în ochii mei erai un dobidoc ca toți aceilalți.
Începem să rîdem,după văd că face o față serioasă și spune:
-Să nu mai faci asta...
-Ce anume?
-Nu te mai rîde așa că o să încep să mă îndrăgostesc de tine.
Ce? Am auzit bine? Dau capul în jos și simt cum roșesc.
-Ești frumoasă cînd roșești,adaugă el.
Îmi ridic capul și mă uit la el în ochi,simt cum inima bate din ce în ce mai tare și simt că nu e de bine.
-Eu cred că trebuie sa plec!
-De ce?
-Păi știi ce zi e azi și nu vreau sa o las pe mama singură.
-Ok,atunci ne vedem mîine.
-Ce?
Unde?
-La universitate,noi învățăm în aceelași.
-Bine atunci ne mai vedem.
-Pa,Angel.
-Pa,Sebastian.
Cu asta spuse plec rapid acasă,intru și dau de mama stînd cu o fotografie în mînă în living plîngînd.
-Mamă te rog...
-E doar vina mea..
-Ba nu,nu e vina ta...
-Ba da,dacă nu îi spuneam lu fratele tău să se ducă după cumpărături avea să fie viu și tatăl tău nu avea să plece de lîngă noi...avea să fim o familie!
-Mamă ce a fost a fost,cred că așa a vrut Dumnezeu,hai la tine în cameră stăm împreună și să ne uităm la ceva.
Văd că dă din cap o iau de mînă și plecăm spre camera ei încet. Acolo am privit un serial împreună ea adormind peste 2 ore și eu lîngă ea.

Heeeyyy lumee!
Cum acest capitol?
Cer scuze dacă găsiți greșeli gramaticale.
1135 de cuvinte.
Pupicii 😘😘