Dezastrul meu

Caoitolul 1

Deschid larg fereastra apartamentului, închid ochii, un aer minunat mă lovește și îmi învăluie simțurile, atât de rece, atât de curat. Câteva crengi ale pomilor abia infloriți se lovesc de geam si îmi umplu camera cu parfumul lor îmbătător. Întind mâna și culeg o floare, îi admir petalele fragile și culoarea roazalie și îi dau drumul în vânt. Păsările au un adevărat concert al bucuriei in apropiere și eu nu pot să fac altceva decât sa fiu increzătoare că astăzi voi renaște odată cu natura.

Mă îndrept către holul de la ieșire și îmi pun sacoul negru și geanta de aceeași culoare. Îmi încalț pantofii crem stileto și îmi trec pentru ultima dată mâna prin buclele blonde lăsate pe spate.

.......................................

- Bună dimineața, Tom!

Pe Tom îl știu de la 19 ani când m-am mutat în sfârșit singură într-un apartament din acest bloc, după ce părinții mei au divorțat! El este portarul care mă întâmpină de fiecare dată cu cel mai sincer zâmbet din câte am văzut și îmi comandă un taxi încă de cum mă vede în capătul scărilor! Tom, este trecut de a doua tinerețe, dar cu toate astea urăște apelativele de politețe. Este un om minunat, un bunic pe care nu l-am avut, cu părul cărunt și ochii plini de povești.

- Bună Eva! Astăzi pe unde îți mai umblă piciorușele?

Încântată că pot împărtăși asta cu el îi povestesc pe scurt căci trebuie să ajungă taxiul și chiar nu pot întârzia!

- Interviul de ieri despre care îți spuneam a decurs minunat! Aș putea în curând sa devin asistentă în firma marelui Alexander Klaus! Am fost chemată la reședința lor de la munte pentru o proba de lucru! Sunt tare emoționată!

O briza de vânt, neobișnuit de rece pentru aceasta perioada, îmi ciufuleste puțin parul. Îmi frec palmele și văd cum chipul i se luminează și îmi cuprinde mâinile in ale lui:

- Copila mea dragă știam că ai să reușești! Toți cei patru ani de studii intense de când te știu nu au fost în zadar!

Îi zâmbesc cu căldură si il imbratisez inainte de a urca în taxiul ce avea să mă ducă la destinație! Pe drum emoțiile mă cuprind din ce în ce mai tare și cu greu reușesc să mă liniștesc când taxiul parchează în fața unei case imense din mijlocul pădurii. Întreg drumul până aici este ca o fortăreață!

Achit cursa și imediat ce cobor îmi asez rochia neagreă pana la genunchi, ce am ales sa o port, și îmi netezesc sacoul cu mâna tremurândă de emoții, dar brusc mă trezesc dezechilibrată și cu geanta zburând pe pavajul din jurul fântânii.

Până să mă dezmeticesc un braț puternic îmi înconjoară talia înainte să cad. Îmi întorc debusolată capul și dau de cei mai tulburători ochi cenușii pe care i-am văzut vreodată.

- Îmi cer scuze pentru fiul meu! Poate să fie foarte agitat uneori.

Vocea lui caldă mă surprinde și caut să îmi regăsesc echilibrul! În momentul în care îmi dă drumul și îmi întinde mâna pentru a face cunoștință îmi mușc buza și repet gestul lui. Abia acum îmi dau seama cine este omul care acum câteva momente mă aduna de pe jos. Are părul șaten frumos așezat și toate trăsăturile feței par a fi sculptate de un profesionist.

- Alexander Klaus! Dumneavostră trebuie sa fiți Eva Smith!

- Bună ziua, domnule Klaus! Îmi pare tare rău că a trebuit să ne cunoaștem așa!

- Nu este vina dumneavostră! Tomy este foarte energic uneori!

Abia acum observ ghemotocul cu ochii căprui ce stă prins de piciorul tatălui său. Domnul Klaus îl ridica cu grijă, stângândul la piept, cu o privire blândă plină de iubire părintească. Nu cred că am mai văzut vreodată un bărbat care să arate atât de bine în rolul de tată. Acesta își îndreaptă atenția către mine și ne face cunoștință într-un mod ce mă tulbură, adăugând la final "Sper că vă veți întelege bine! Thomas este totul pentru noi!"