Resist ; jjk | zombie au

11

      — Nu înțeleg, tu ce cauți aici? întreabă Ji Min și se uită confuz la Ha Neul.

      Da, exact acea Ha Neul. Scorpia cu care a fost Jung Kook împreună și pe care Nari nu o suferă de nicio culoare. Aproape că i-a picat cerul în cap când a văzut că ea urma să stea cu Jung Kook cât timp o să fie supuși testelor și habar nu aveau cât timp avea să dureze. Ea și Jung Kook s-au apropiat mult în ultima vreme, dacă brunetul ar fi realizat că poate încă mai are sentimente pentru ea?

      Nari, Tae Hyung, Young Mi și Nam Joon au fost duși într-una din clădiri, în timp ce Jin, Jung Kook, Ji Min și Ha Neul în cealaltă. Erau complet separați și nu puteau înțelege de ce, însă motivul necunoscut de ei, era să nu reușească să scape. Nu erau ținuți în cele mai frumoase condiții, ci într-o cameră de mărimi medii, cu patru paturi, etajate două câte două, o masă în jurul căreia se aflau patru scaune și o ușă pe peretele stâng al camerei, unde aveau o baie mică, însă aveau strictul necesar și aveau un singur geam, în fața căruia era dispusă masa și un televizor pe peretele unde era și ieșirea. Camerele fiecărui grup arăta aproape identic, probabil singura diferență fiind poziția băii. Se simțeau exact ca la închisoare, deoarece erau încuiați, iar în fața ușii erau doi soldați care îi păzeau.

      — Am auzit fără să vreau că așa-zisul accident a fost de fapt un plan, cum că lucrurile au scăpat de sub control și că Daegu trebuia să fie un oraș sigur. Când și-au dat seama că am aflat m-au prins și m-au târât până aici, unde v-am întâlnit pe voi, explică Ha Neul. Voi cum ați ajuns aici? Și cum ați aflat de planul omului ăluia?

      — Ne-am zbătut să ajungem până aici, ne-am luptat cu monștrii ăia, ne-am pierdut din prieteni, doar ca să ajungem închiși ca niște animale în cușca asta și separați unii de alții. Nu era de ajuns? Hm? se răstește Jung Kook în timp ce merge către ușă și o lovește cu putere.

      Ji Min și Jin se ridică rapid de pe scaune și merg către prietenul lui, pentru a-l trage de lângă ușă. Nu era o idee bună să facă scandal în acel moment, așa cum a zis și bărbatul acela. Poate dacă aveau să coopereze, le vor da drumul mai repede. Jung Kook se smucește din mâinile prietenilor lui și se trântește pe unul din paturi, întinzându-se. Își trece mâinile peste față oftând și își închide ochii, încercând să se calmeze.

      — Jung Kook, înțelegem că ești nervos și că nu îți convine situația în care suntem. Nici nouă nu ne convine și desigur că nici celorlalți, însă nu avem putere în fața lor. Calmează-te și hai să colaborăm cu ei momentan, nu ne pot ține închiși prea mult aici. Nu au ce face cu noi, spune Jin și se așează pe pat, lângă el, în fund.

      — Chiar era necesar să ne separe? întreabă pe o voce stinsă și se ridică în fund.

      — Nu înțelegem nici noi de ce au făcut asta, dar nu înrăutăți lucrurile. Dacă o să te izoleze? Vrei să pățești ce ai pățit în curte? Gândește-te la Nari și cât de îngrozită a fost când te-a văzut în starea aia. Vrei să o dezamăgești? Vrei să stea mai mult în locul ăsta pentru că nu ai cooperat? întreabă Ji Min, stând în picioare în fața lui.

      Și așa a atins un punct sensibil. Jung Kook a ațintit podeaua cu privirea, fiind dezamăgit de el. Nu putea să îi facă asta lui Nari. Voia să fie lângă ea în acel moment, însă nu putea. Trebuia să suporte cine știe cât timp separați și nu putea să permită să prelungească șederea lor acolo doar pentru că nu își poate controla nervii.

      — Nari... Sigur e speriată din cauza nenorociților ălora, murmură și oftează.

      — Și Young Mi este în aceeași situație, o cunosc. Dar îi au pe Nam Joon și Tae Hyung, o să se asigure ei că sunt bine, spune Jin.