Adevărul doare

1. Te rog

     De mai bine de jumătate de oră Lily mă bate la cap, iar eu nu știu cât am să mai rezist. Astăzi i s-a aprins beculețul și vrea să meargă în club, fix ea, persoana care nu știe să treacă strada dacă nu este trecere de pietoni.

      — Nu, spun eu hotărât.

      — Ei, haide. Te rog frumos, Disaster.

      — O să fie și Maia acolo. Te rog! scâncește ea fals.

      — Mai falsă de atât nu puteai să fii și în plus, este miercuri, ce club visezi tu miercurea, mârâi eu.

       Își lasă capul în jos, iar părul îi acoperă fața în timp ce se joacă cu vârful tenișilor săi.

      — Păi știi... Ai o casă destul de mare...

      Îmi deschid ochii până la refuz și într-o fracțiune de secundă mă ridic de pe canapeaua ponosită și ajung în fața sa, reușind astfel să o predomni cu două capuri. Tot timpul am zis că ea o să rămână o piticanie și așa a și rămas, o fată blondă, tunsă bob și de 1.55 m. Dar nu asta este important acum, a spus ceva de casa mea, însă sper să nu fi auzit bine.

      — Ce ai spus?

      — Păi... Eu... Eu...

      — Dacă te mai bâlbâi mult, dormi afară, o ameninț eu, iar ea înghite în sec.

      — Bine, am cam spus că am să dau o petrecere acasă la mine, la tine, se corectează ea, iar mine-mi vine să bufnesc.

      — Deci să înțeleg așa, tu, sora mea mică cât un purice, ai anunțat deja că dai o petrecere, în casa asta, fără să-mi ceri acordul.

      — Te rog, se smiorcăie iar. Promit că dacă mă lași nu am să te mai bat la cap niciodată.

      — Amândoi știm că nu este adevărat.

      — Bine, dar ce altceva vrei să fac, primit că fac orice, se milogește ea.

      — După disperarea pe care o ai în glas, îmi dau semna că deja le-ai spus la o grămadă de oameni că dai o petrecere, ridic din sprânceană.

      — Te rog, Dis. Spune-mi ce vrei să fac.

      Mă gândesc pentru o secundă dacă să o fac de râs sau nu, mi-o și imaginez cum merge la fiecare persoană în parte și îi spune că așa-numita petrecerea s-a anulat. Însă după ar trebui să o văd cum nu mai vorbește cum mine pentru nu știu cât timp, așa că îi dau drumul la gură:

       — Păi, pe lângă faptul că va trebui să faci curat de una singură și să te asiguri că nu se va sparge nimic, va trebui să faci curat și de mâncare timp de două luni, spun, iar ea își cască ochii. A, și să nu uit, va trebui să-mi speli și mașina în aceste două luni, cel puțin o dată pe săptămână.

      — Cel puțin o dată? se bosumflă ea.

      — Da, ai ceva de adăugat sau batem palma? o întreb în timp ce-mi întind mâna spre ea rânjind.

      — Bine, doar... Să nu-mi sperii prietenele, mormăie ea, iar pe mine mă bufnește râsul.

      — Să le sperii? Doar nu-mi aduci aici copii de grădiniță sau călugărițe, dar dacă tot este o petrecere, și dacă tot de ține la mine acasă, am să-mi chem și eu niște prieteni, măcar așa o să ai după cine să cureți, spun rânjind.

      — Te urăsc, mormăie ea în barbă.

      — Ai spus ceva, surioară?

      — Nu, spuneam că abia aștept să fac curat după tine și prietenii tăi depravați, spune și se duce în camera sa, asemenea unei adolescente pline de hormoni.

      Mă așez înapoi pe canapea și îi trimit repede un mesaj lui Clay, ca să anunțe și restul găștii de petrecerea cu care m-am ales, nu prea am eu chef de o petrecere, mai ales la mine acasă, dar satisfacția de a o avea pe Lily la mână, nu m-a lăsat să o refuz.

      Oh, la dracu! Cred că ar trebui să-i spun lui Clay să aducă și câteva joint-uri cu el. Poate ne-ar ajuta să ne mai destindem și noi puțin. Telenoul îmi virează cum îl pun pe măsuța de cafea și îl ridic văzând că am primit mesaj de la el.

      C: Sigur, contează pe mine. O să fie și ceva fete pe acolo?

      D: Dacă aduci tu câteva, nu se supără nimeni, eu îți zic să nu te bazezi pe prietenele lui Lily.

      C: Am înțeles.

       — Dis, la cât să le zic să vină? strigă soră-mea din cameră.

      — Nu știu, la cât începe de obicei slujba la biserică? spun și mă bufnește râsul în timp ce o aud pe ea gemând frustrată.

      — Nu te mai lua de ele, mai bine ai merge să cumperi niște băutură.

      — Scuze, dar eu nu merg să cumpăr suc cu pai dintr-un supermarket, mă amuz în continuare.

      Îi aud pașii apăsați cum coboară pe scările în spirală, are părul adunat într-un prosop în vârful capului și poartă un halat roz bombon. Este poate, pentru prima dată când îi ia mai puțin de 20 de minute să se termine în baie.

      — Asta este lista cu ce vreau să cumperi, spune ea și îmi întinde o hârtiuță pe care sunt înșirate: două lăzi de bere, energizante și suc Cola.

      — La ce-ți trebuie scutece? întreb eu încruntându-mă când mă uit la hârtie.

      — Scutece? spune și-mi zmulge hârtia dintre degete, apoi oftează. Haha, ce amuzat ești tu. Te duci să le cumperi, trebuie să ajungă peste trei ore.

      — Deci, pe lângă faptul că te las să-ți faci de cap pentru o seară în casa asta, mă și trimiți la plimbare?

      — M-am săturat să te tot rog, eu câte făceam pentru tine când eram la liceu, la naiba, nu îți amintești când m-ai trimis să-ți cumpăr prezervative și m-am întâlnit cu mătușa Gloria.

      — Mda, îmi amintesc, spun și izbucnesc în râs. A fost... Cum ziceai? Oribil și că după te-a luat la o așa-numită discuție? Ah, ce rău îmi pare că nu am participat și eu la ea.

      — Nu te m-ai lua de mine și fă atât și pentru mine.

      Mă ridic leneș de pe canapea și îmi bag capul în hanoracul pe care îl lăsasem pe marginea canapelei, apoi îmi iau cheie din cuier și deschid ușa, dar nu înainte de a zice.

      — Vezi că o să le depășești ora de culcare, strig atât de tare încât să mă audă și vecinii. Iar în schimb, o adu pe Lily înjurând.

      Deci, seara asta ori o să fie plictisitoare, ori a naibii de interesantă.