O simplă fată

Anii treceau..

Anii treceau iar eu creșteam, cu toate că nu cunoscusem niciodată normalitatea dintr-o familie din cauza certurilor dintre mine și părinții mei, eram fericită.Vedeam frumosul în orice, eram fericită cu fratele pe care îl aveam și îl iubeam, aveam grijă de el fiind cel mai frumos dar pe care îl primisem în viața mea, este mai mic decât mine și de asta mi-am pus în minte ideea de a avea grijă de el și de a-l educa cum puteam mai bine.
Aveam doar 11 ani și niște vise mărețe, mă visam în multe ipostaze, dar niciodată o prințesă, eram o luptătoare și voiam să devin o șefă, să fiu ascultată și respectată, însă, destinul voia să-mi testeze puterile...
Singurii mei vecini sunt unchiul și mătușa mea, ei au 2 copii, amândoi fiind mai mari decât mine, mă jucam mereu cu ei, eram ca și frații, mergeam în vizită pe la ei și ne jucam împreună tot felul de jocuri, oh, ce copilărie frumoasă, uitam de toată durerea pe care mi-o provoca tata când se enerva pe mine si mă bătea.
Într-o zi, vărul meu cel mare, Damian, m-a chemat la el să ne jucăm, părinții lui fiind plecați de acasă împreună cu fratele lui mai mic, Marius.Voia să ne jucăm, la 11 ani, asta era tot ce îmi plăcea să fac, era plăcerea mea nevinovată, dar, de data asta, avea altfel de joc...S-a apropiat de mine și a început să-mi măngâie brațul apoi a spus că pentru acest joc nu aveam nevoie de haine, așa că și-a dat jos pantalonii, apoi a început să tragă de ai mei, nu știam ce vrea să facă, dar nu aveam o părere prea bună despre acest joc...