Fericirea și iubirea se învață în copilărie atunci când ești iubit de către parinții tai. Dacă nu ai parte de iubire când ești mic, mai târziu în viață nu vei știi să iubești și să accepti iubirea celor din jur.
De la părintele de același sex cu tine ar trebui să înveți iubirea de sine, iar de la părintele de sex opus, iubirea față de un partener.
Un copil lipsit de mângâieri, aprecieri, blândețe și iubire, va deveni un adult flămând, cu un gol constant în suflet, rătăcit prin viață, care va cauta mereu ceea ce nu a avut când era mic, va avea repere eronate, va fugi de anumite situații dificile, va sabota și va proiecta pe orice partener neajunsurile sale sufletești.
Copilăria mea nu pot spune ca a fost cea mai fericită dar nici cea mai tristă. Aprecieri, mângâieri și iubire am primit prea puțin și lucruri materiale am primit prea mult.
Nu am fost niciodată mulțumită de mine sau de ceea ce am facut într-un anumit timp. Mereu am zis că ma pot schimba sau ca pot mai mult, că pot face să fie altfel, că pot ajunge departe doar eu și cu mine, că trebuie sa învăț să ma descurc singura indiferent de situație.
Cu toate că sunt conștientă de faptul că nu am fost învață sa iubesc, am decis că vreau să fiu unul dintre acei oameni ciudați care arată ca le pasă. Care încearcă mai mult și vrea să iubească mai puternic, care oferă mai mult decât ceilalți, își arată interesul și nu-i lasă pe ceilalți sa le ghicească intențiile. Vreau sa fiu omul pe care ai vrea să-l întâlnești.
Și chiar daca la un moment dat o să mă trezesc cu inima plină de vânătai, macar știu că am dat tot ce am putut, tot ce am avut. O să consider fiecare vănătaie o lecție pe care trebuie să o țin minte pentru mai târziu.
Am dorințe, am țeluri, am vise pe care vreau sa le împlinesc și să ma văd acolo unde mi-am dorit mereu să fiu. Ceea ce mi-a lipsit pe parcursul copilăriei, mai mult a fost o motivație pentru mine.
Sunt conștientă ca nu pot avea nimic peste noapte, că nu pot avea nimic fară muncă, că mereu o să existe probleme. Niciodată nu o să existe "prea târziu", mai târziu nu o să devină "niciodata".
*Ce e frumos câteodată doare.*
CITEȘTI
8000km distanta de casa
RomanceFiecare început are, la un moment dat, un sfârșit. Indiferent daca e pe parcusul vieții sau la sfârșitul ei. Un sfârșit nu e neaparat un sfârșit. Poate fi considerat și o șansă, o lecție. Viața nu e perfectă. Mereu pot apărea probleme dar asta poate...
