My stupid life

Un nou inceput

            La iesire ne astepta doamna care urmeaza sa ne duca la noul nostru apartament, platit din banii celor care au angajat-o pe mama.

          -Sara si Anthony Scott?

          -Noi suntem! ridica mana de parca nu ne-ar fi vazut deja.

          -Urmati-ma.

          Dupa jumatate de ora, insfarsit am ajuns in apartamentul cu care ar trebui sa ma obisnuiesc usor usor sa ii spun acasa. Lucrurile sunt un pic mai sofisticate fata de ce aveam noi inainte. Imi place felul cum au combinat verdele si visiniul cu mobilierul facut din lemn de stejar. Macar acum am un pat mare si nu mai sunt nevoit sa mai dorm pe canapea.

          -Multumim mult!

          -La 8 fix vreau sa va gasesc la clinica.

          -Voi fi acolo la timp.

          Imediat dupa plecarea doamnei, ne-am intins amandoi pe fotoliile din sufragerie, sa facem transferul online pentru Norwalk High School. Liceul era la doar 10-15 minute de casa, cu autobuzul. Nu difera deloc aspectul sau accentul oamenilor, deci presupun ca nu multa lume poate observa ca sunt nou aici.

         Ok, astazi este prima mea zi la liceu, cu inima in dinti, am sa trec prin mijlocul coridoarelor sub privirile tuturor. In fata liceului, oftez usor si imi fac curaj sa intru caci pe cealalta parte a usii gigantice erau sute de adolescenti. De cum am intrat am facut repede diferentele dintre grupuri, dar din pacate nu am gasit nici o gasca ca cea din Riverdale. Glumesc, stiu ca se gasesc doar in filme... speram si eu. Dupa orele de biologie si matematica m-am dus la cantina, ma simteam ciudat sa stau singur dar presupun ca este mai bine decat sa ma alatur necunoscutilor.

         Dupa ce am mancat un soi de carne destul de scarboasa am intrat la chimie unde toata lumea deja era asezata cu cate un coleg, trebuia sa stam cate doi, la o masa. In penultima banca dinspre perete, statea o fata roscata plina de pistrui, ce pare a fi o companie placuta.

          -Astepti pe cineva? intreb fara a ma uita in ochii ei mari si verzi.

          -Nu, m-am mutat semestrul asta, inca sunt un nimeni pe aici.

          -Si eu care credeam ca sunt singurul. Rad silentios si imi pun cartile pe locul din dreapta. Eu sunt Anthony.

          -Ce nume nasol, o vad cum isi pune mainile pe coapse si isi da ochii peste cap. Poti sa-mi spui Mia.

          -Ce este in neregula cu numele meu?

          -Pur si simplu imi displace. 

          Aud pasi de pe coridor si il zaresc pe profesorul Montgomery, daca nu ma insel, cu o cutie plina de broaste lesinate. Le pune pe catedra si dupa scoate din fundul clasei cateva bisturie si pune pe fiecare masa cate unul. 

           -Astazi ne vom ocupa de disecarea unei broaste. Puneti-va manusile si treceti la treaba. Stiti deja ce aveti de facut.

            -De unde vin eu, faceam asta minim o data la doua luni. Ii soptesc la ureche.

            -Da-te mare!

            Nu inteleg ce avea Mia cu mine, doar ce ne-am cunoscut pana la urma. Imi dau jos hanoracul si se ridica cat de putin tricoul. Pot observa cum imi admira abdomenul prin straveziul facut de lumina soarelui. Oricat de dura vrea sa para ca este, pot simti ca se ascunde o persoana sensibila.

            -Vrei sa te ocupi tu de ea? 

            -Prefer doar sa ma uit, isi musca capatul creionului si se ghemuieste pe scaun. Domnule profesor, pot sa ma duc la toaleta?

             -Ce ai facut toata pauza? Da, du-te...

             Au trecut 10 minute de cand Mia nu s-a mai intors. Ma intreb ce fac fetele la baie atata timp. Dupa ce s-a terminat ora, o vad in fata dulapului ei.

             -Hei, esti bine? Nu te-ai mai intors la chimie.

             -Se numeste chiul. Ar trebui sa incerci si tu candva.

            Oare se comporta asa doar ca sa ma gandesc si mai mult la ea? Poate o face doar ca sa o abordez si maine. Sper doar sa nu interpretez totul gresit, totusi nu mi-ar prinde rau o iubita.