Sfârşit de toamnă aurie

Partea I

Partea I :

„A fi sarcastic sau ironic, cum vrei s-o iei, înseamnă să ai inima pietrificată, să stai într-un somn profund plin de ignoranţă...". Acestea au fost cuvintele ei indirect adresate persoanei mele.

Trenul ăsta duce spre iadul gândurilor mele. E un infern. În ignoranţa sufletului meu, mă gândesc cum ar fi să ajung întreg acasă, fiindcă frigul ăsta de toamnă îşi bate joc de mine. Îmi priveam ironia. Nu era chiar aşa cum o vedea ea. Mereu vede ceva rău în mine.

De ce trebuie să judecăm oamenii după muzica pe care o ascultă, după mers, după îmbrăcăminte sau după credinţă?

Ce stupid! Devin sincer şi sentimental. Ăsta evident nu sunt eu. Mă urăsc, dar îmi place de ea, sau poate am băut prea mult în acel local? Era un loc macabru, tipic fiinţei mele. Muzică grotească, ar spune ea, oameni murdari, fără caracter şi credinţă-n ceva.

În sfârşit! m-am teleportat spre destinaţia pe care am parcurs-o timp de 14 ore. Am amorţit. Peronul era gol, doar eu am coborât din tren. Încă nu-mi simţeam picioarele de la atâta stat pe scaun, dar parcă şi creierul îmi amorţise de la atâta băutură proastă.

      - Eşti bine?

Am primit această întrebare cu o oarecare impasibilitate.

M-am ridicat, crezând că sunt vocile ce vin din capul meu, dar de fapt era un animal. Asta credeam! Dar era o fată, cnoscută subconştientului meu. Inevitabila tipă căruia chiar "îi pasă" de mine. Mai pe scurt, Sofia. Tipa cu creierul în garanţie. Şi da, sunt ironic din nou. Asta e o boală, sunt sigur.

      - După cum observi şi tu, sunt bine!

      - Te-ai schimbat! Ai barbă...şi...

A vrut să-şi continue propoziţia sau fraza pe care o avea de dus la capăt... dar cui îi pasă? Vorbeşte muuuuult! Poate prea mult. Fără vreun instinct, am sărutat-o. A fost ceva animalic, nu obişnuiesc să fiu romantic. Niciodată n-am  fost visul unei femei sau al unei fete. Asta-mi place!

- Unul ca tine nu întâlnesc des.

- Hmm... eu ca tine am mai întâlnit.

- De ce nu mă surprinde? Mereu eşti aşa. Ai să mori singur şi nefericit.

Îmi place când vorbeşte fără sens. Nu ştiu ce mă atrage la ea.