Tocilara din liceul " George Washington "

Capitolul 1

Chiar dacă încerca să alerge mai repede picioarele ei blegi nu o ascultau. Încercă din nou iar piciorul stâng căzu în necunoscut urmat de tot trupul ei .

Brusc se trezi pe podea. Își duse mâna la cap din cauza durerii pe care o simțea. Privi în jurul ei și constată că iar adormise la birou, iar avusese acel vis - asta se întamplă când stai trează aproape toată noaptea încercând să înveți pentru toate orele care te așteaptă în ziua următoare -, și iar acea lovitură la cap. Se ridică căutând cu privirea ceasul. Ora 06:57. Se trezise înaintea alarmei. Din nou. Așeză scaunul la locul lui și se îndreptă cu pași mici, stângaci spre dulap. Își alese o pereche de blugi vechi, uzați și decolorați, cămașă roz cu mâneci, o pereche de boxeri negri și nelipsita bustieră care îi făcea sânii să pară mici. Ura când îi vedea pe obsedații din liceu cum se holbau la busturile fetelor, nu conta la care dintre ele, considera că le încalcă intimitatea. Își prinse părul blond într-un coc și fugi la duș.

Ieși din baie întâmpinată de minunatul sunet al ceasului care suna de mai bine de 25 de minute. Îl opri, punându-l să sune pentru a doua zi. Aruncă toate cărțile și toate caietele în ghiozdanul negru ce se afla lângă noptiera patului și privi uimită patul aranjat.

" Oare o să mai prind măcar o noapte în pat ?" gândi rapid și apoi își puse ochelarii iar lucrurile ce o înconjurau începeau să prindă mai mult contur. Trecu pe lângă oglinda lipită de ușa dreaptă a dulapului și se privi. Era cea mai simplă fată din liceu. Cu acel păr lung, blond - lipsit de stralucire din cauza șamponului pentru copii pe care îl folosea -, și împletit în fiecare zi și întâmpinat cu o șuviță rebelă în partea dreaptă a feței, cu acei ochi verzi, frumoși de felul lor, nas mic încât îți venea să-l atingi ca să te asiguri că este acolo, buzele ei, care nu erau date niciodată cu luciu sau ruj, reprezentau două linii colorate încât să-ți dai seama că sunt acolo. La chip semăna ca o păpușă de porțelan, atât cât despre culoarea albă, cât și chipul inocent și frumos pe care îl avea. Oftă și își puse șosetele în picioare. Apucă ghiozdanul de o bretea și începu să-l târască după ea până la bucătărie de unde luă un măr roșu și-l aruncă în gheozdan. Porni apoi spre ușa de la intrare pentru a se încălța cu teneșii negrii pe care și-i cumpărase cu o zi înainte de începerea noului și ultimului an de liceu, fiind obligată de propria-i mamă. Și ieși val-vârtej din apartament.

Se pare că elevii din liceu erau din ce în ce mai agitați. Aveau și de ce. Era abia a doua săptămână din noul an iar profesorii începeau să le scoată peri albi în cap încă din prima săptămână ca să nu reziste până la vacanța de Crăciun. Fusese storcită, împinsă și primise si câteva coate în burtă și în coaste. Ura acest moment al zilei.

Ajunsă la dulapul ei se simți în siguranță. Introduse codul apoi aruncă încărcătura din spate în interiorul aproape gol al dulapului. Dar înainte să-l închidă își luă rucsacul albastru, scoase din ghiozdan mărul, cartea și caietul de biologie, două pixuri, un creion și le puse în rucsac închizând fermoarul și trântind ușa dulapului în același timp, iar apoi porni pe holul cu pereți portocalii, cu dulapuri metalice albastre și plin de tot felul de elevi, de la tipii populari pana la cei nepopulari, de la cei normali la cei emo, de la tocilari pana la cei mai proști copii de pe planetă și mulți alți elevi.

Se așeză pe locul destinat ei, și anume cel din prima bancă de lângă perete. Scoase ce avea în rucsac - mai puțin mărul - fix când profesorul Adams intră în clasă. Imediat toți elevii care erau împrăștiați prin sală începeau să se așeze la locurile lor.

Domnul Adams, un bărbat în vârstă de 40 de ani, cam un metru șaizeci și cinci, slab, cu părul lui tuns scurt și niciodata la modă, îmbrăcat mereu în costum și cravată, nu era niciodată blând cu elevii săi. Atunci când nu mergeau în laborator îi asculta la sânge ori le preda de le cădea mâna.