Tocilara din liceul " George Washington "

Capitolul 2

Își puse la loc încălțămintea iar apoi porni la ea în cameră. Ce zi avusese. Aruncă ghiozdanul lângă birou și începu să se dezbrace. Se simțea atât de bine când avea sânii liberi încât se întreba de ce s-au mai inventat sutienele și bustierele. Trase pe ea o pereche de pantaloni de trening albi și un tricou negru iar apoi fugi la baie pentru ca vezica ei mai avea puțin și exploda. 

Intră în bucătărie și-o văzu pe Magda cum scoate plăcinta de mere din cuptor.

Magda era o femeie în vârstă de 50 de ani, scundă cu părul ușor negru și câteva fire albe își făceau apariția, ochi mici căprui și o gospodină desăvârșită. Fusese angajată să aibă grijă de Dalia de aproximativ 14 ani. Când a văzut-o pentru prima dată Dalia era un copil de 4 ani, cu obrajii roși, ochi mari și zâmbetul larg. Se îndrăgostise de ea din prima clipă. Iubea copii, iar faptul ca nu a avut parte de niciunul a dărâmat-o într-o perioadă însă soțul ei a ajutat-o să-și revină, iar astfel Dalia devenise primul copil din viața ei. Își petrecuse atât de mult timp cu ea încât începuse să se simtă mai bine acasă la Dalia decât alături de soțul ei. Și Dalia o iubea, chiar dacă nu îi spusese asta ea așa simțea. Dar Dalia ei se schimbase de când intrase la liceu. Nu mai vroia să stea cu ea nicio clipă seara pentru că mereu exagera când se punea să învețe. Ea era un copil inteligent iar când era în generală își făcea doar temele pentru școală iar astfel amândouă stăteau împreună, însă acum învăța și citea tot timpul, nu o deranja pentru că învață ci doar pentru că nu-i mai acorda timp, dar cu timpul se obișnuise, până la urmă ea era angajata, nu mama Daliei. 

- Hei, spuse aceasta ușor. Ce faci?

-  Uite am făcut și o plăcintă pe lângă ce am pregătit. Tu? Cum a fost la liceu?

- Ah, ca de obicei.

Se așeză pe scaunul din capul mesei de patru persoane și începu să se joace cu tacâmurile. 

- A sunat Emilia și m-a rugat să-ți spun că șarpele a prins iepurele, îi spuse Magda ocupându-se în același timp de plăcintă. Mănânci?

- Poți să-i spui că iepurele e plictisit. Și, nu, nu mănânc. 

- Huh?

Dalia ieșise din bucătărie înainte ca Magda s-o mai întrebe altceva. În fiecare zi după liceu trecea prin bucătărie ca să vadă ce face iar apoi se întorcea la ea în cameră ocupându-se de teme și de învățat. 

Ajunsă în cameră începu să-și pună pe birou cărțile și caietele. 

" Pentru ce îmi mai trimite bani? Nu știe că nu o să-i folosesc dacă nu intervine ceva? Și apoi tot eu sunt cea care cheltuiește aiurea banii. Nu-i cheltuiesc aiurea. Îi folosesc ca să-mi cumpăr cărți sau îi donez. Crede că mă face fericită cu bani? Atunci ar trebui să-și miște fundul până aici. " gândi în timp ce biroul era acoperit de cărți și caiete. 

Mereu se supăra când Emilia, mama ei, îi trimitea bani în loc să vină ea la fiica ei. Adică, și ce dacă îi amintește de soțul ei? Până la urmă ea a luat decizia de a se mărita cu el,nu Dalia.

Se așeză pe scaun, inspiră lent și expiră la fel de lent cu ochii închiși, apoi îi deschise - în felul acesta își blocă orice gând care nu avea legătură cu momentul de față - și începu cu tema la engleză. 

Ceasul arăta ora 23:14 când termina de scris și de învățat. Se ridică fericită de la birou și își alese pijamalele din dulap. Erau atât de pufoase. Când să-și desprindă părul își aduse aminte de cărțile de la domnul Adams. Oftă învinsă și se așeză la birou, lua primul volum, un carnețel, un creion și începu să citească.