Pagina 167 Generoasa și judecata ei

3 0 0
                                    


Acum putea auzi gândurile lui Jalyn, așa cum Răbdătoarea și ceilalți le auziseră pe ale lui. Erau gânduri de acceptare, încântare și anticipare a anilor de fericire care urmau pentru cetățenii pe care îi iubea atât de mult. 

Modestul căzu în genunchi și îi mulțumi regelui. Regele îl ridică în picioare, îl îmbrățișă călduros și îi zise cu un zâmbet: „Bun venit, prietene!" Modestul fu însoțit până la locul lui din spatele amfiteatrului, de unde avea să aștepte judecata celorlalți endeliți. Orice lacrimă îi fusese ștearsă. Nu mai rămăsese nicio urmă de tristețe, durere sau plânset. Cele vechi trecuseră.

🔹Generoasa și judecata ei 

Dimineața își urmă cursul și toți cetățenii au fost chemați din Sala Vieții, cu excepția Generoasei. Aceasta rămase singură, ceea ce nu era însă o povară, fiindcă încăperea era plină de cărți frumoase, scrise de autori din oraș. Citea A doua cronică a orașului Affabel când Mai Marele Gărzii veni să o cheme. Acesta îi zise cu blândețe: 

 - Regele te așteaptă. 

Inima ei începu să bată cu putere, plină de bucurie. Acum urma să aibă privilegiul de a-l privi pe cel pe care tânjise să îl vadă și să îl iubească. Așteptase ani întregi clipa aceasta, iar acum marele moment îi stătea în sfârșit în față. Gardianul îi zâmbi în timp ce ea se apropie și porniră împreună spre Marea Sală. 

Odată ce ușile acesteia se deschiseră, Generoasa fu copleșită de măreția din fața ochilor ei. Privirea i se îndreptă însă către tronul lui Jalyn, aflat în depărtare. Deocamdată îi putea zări numai conturul. Ochii îi trecură în grabă peste mulțimea nobililor cetățeni din Affabel. „Ce oameni deosebiți, își zise ea. Cum i-aș putea numi vreodată egalii mei?" 

 Băgă de seamă că toți cetățenii își plecară capul în timp ce trecea ea. De ce oare îi făceau o asemenea onoare? Erau atât de frumoși, îmbrăcați în veșminte de o splendoare tot mai mare pe măsură ce se apropia de tron. Arătau ca niște super-oameni. Cum puteau niște făpturi ca acestea să se plece mai cu seamă în fața ei? 

 Generoasa recunoscu vreo câțiva oameni pe care îi cunoștea din Endel. Zâmbetele lor erau pline de încântare și dragoste față de ea. Îi 

Atracția EternitățiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum