SURVIVOR IN ITALY

Prolog

Îmi tremură mâna pe pistolul ce pare incredibil de greu, dar trebuie sa o fac, pentru mama, pentru tata, pentru surioara mea mai mică. Nu am crezut niciodată că va fi atât de greu să apăs pe un nenorocit de trăgaci.

-Haide! Trage! Ce mai aștepți? Sau ți-a dispărut curajul? vocea și râsul diabolic al nemernicului se aud într-un final in mica încăpere, dar o văd pe Ava, ca prin vis, cum se chinuie să trăiască, așa că trag, nimerindu-l în cap.

-Ți-am spus că vei reuși.

-Dar de ce nu mă simt mai bine, Eduard? De ce? ridic puțin tonul, disperarea cuprinzându-mă încet, dar sigur.

-Totul va fi bine, Tessa. Ai să vezi. E timpul sa plecăm.

Ne ștergem urmele și luăm cadavrul pentru a-l incinera, și plecăm din clădirea părăsită.

-Mi-ar prinde bine să mergem pe plajă, să ascultăm valurile mării.

-Dacă te face să te simți mai bine, nu văd de ce nu.

După un drum de douăzeci de minute, în care tot ce am făcut, a fost să mă uit in gol pe geam, ajungem la plaja mult așteptată. În timp ce ascultam valurile, care se spărgeau de stânci, gândurile îmi acaparează mintea, și o stare de neliniște mă cuprinde din plin iar lacrimile imi cer permisiunea pentru a evada. Știu că s-a terminat totul, dar tot nu mă simt în regulă. Și mai este ceva.

-Eduard?

-Da, Tessa.

-Trebuie să îți mărturisesc ceva.

-Ascult.

-Sunt însărcinată, în opt săptămâni.

-Asta e cea mai bună veste pe care o puteam primi, și asta înseamnă că e cel mai bun moment pentru asta!

Îl văd cu scoate o cutiuță neagră din buzunarul blugilor pe care îi purta, și se așează în genunchi în fața mea. Nu pot să cred că se întâmplă asta!

-Teresa Bellini, vrei să îți petreci restul vieții cu mine? Vrei să fii soția mea?

-Eduard Pasquarelli.. DA!strig cât pot eu de tare, pentru a știi și el cât de mare e iubirea mea pentru el.

Ne îmbrățișăm și ne sărutăm, ca și când asta ar fi ultima noastră zi împreună, ca și când lumea s-ar sfârși mâine. După câte am trăit împreună, după ce am luptat atât de mult, unul pentru altul, în sfârșit a venit și acest moment.

Dar așa cum se spune, momentele frumoase durează puțin, pentru că aud o împușcătură, iar bărbatul pe care îl iubesc, devine moale în brațele mele, după care cade într-o baltă de sânge, iar eu simt ca o să cedez.

Buu. Am revenit din nou dragii mei. Ce pot sa spun, mi-am pierdut inspirația pentru Dincolo de moarte, adică stiu cum se va termina, dar nu pot sa grăbesc acțiunea atat de tare încât să ajung la final. Am decis totusi, să încep o carte noua, diferită de cealaltă pana cand imi revine inspirația, si vreau sa va stiu parerile pana acum. Are rost sa o continui? Astept comentariile voastre.

Kisses A💋