Fapte din iubire

Doi musafiri misteriosi

Miss Poppy isi scoase umbrela care era indeajuns e mare incat sa o acopere si pe Miss Collins, care păru ca rămase in continuare extrem de tacuta din cauza șocului.
Luasera un taxi pana la gara,si de acolo se urcara direct in trenul care ducea catre Oxford.Atmosfera era una linistita in compartiment,dar Miss Poppy hotarî sa rupa tacerea intreband-o pe dna. Collins daca îi mai poate da o data scrisoarea. Miss Collins i-o inmana fara macar sa se uite catre dânsa.
Se uita pe geam unde vremea era mai urâtă ca niciodata.Cerul plin de norii de ploaie care acoperisera cu totul orice raza de lumina care ar mai putea exista. Vântul sufla cu putere,iar cerul parea ca plange fara oprire.
Dupa o ora trenul in sfarsit se opri în statie la Oxford,moment in care doamnele se ridicara. Trenul era ocupat asa ca dura ceva pana s-au dat jos.
De la gara veni masina personala a doamnei Collins pentru a o lua. Miss Poppy își lua ramas bun în acel moment si se duse inapoi in gara. Dupa cateva minute,dna. Collins ajunse in sfarsit in fața conacului.
Era unul destul de mare,cu o gradina uriașă cu trandafiri,preferatii doamnei Collins. Conacul avea doua etaje si o mansarda neumblata de ceva timp. Dupa intrare se afla o sufragerie imensa,apoi la doar cativa pasi o intrare catre sala de mese si dupa bucataria,iar sus se aflau dormitoarele si o camera de joaca pentru cei doi gemeni ai sotilor Collins.
-Mamiiii,ai venit!spusera cei doi copii dupa ce mama lor intra pe usa.
Aceasta își sterse rapid lacrimile deoarece nu își dorea ca cei doi sa o vada asa.Îi imbratisa,iar apoi una dintre servitoare veni si îi lua haina.De asemenea,aceasta îi spuse urmatoarele:
-Miss,musafiri se afla deja la expozitia de arta din Didcot!M-au rugat sa va spun ca se vor intorce peste 3 sau 4 ore.
-Multumesc,Trudy!Acum cat timp au plecat?
-De cel putin 2 ore. Miss!Va simtiti bine?Au mai venit vesti despre Mister Collins?
-Da,Trudy!Si din nefericire,sotul meu...
Tocmai in acel moment soneria se auzi.Trudy se duse sa deschida usa crezand ca musafiri deja sosisera,dar pe usa intrara doua siluete.Una parea a fi o femeie deoarece era destul de firava,in timp ce cealalta era una mai solida,cel mai probabil un barbat.
Miss Collins înainta si intreba:
-Cu ce va pot ajuta?
-De fapt,noi suntem aici pentru a va ajuta pe voi!spuse o voce groasa.
In sfarsit cele doua siluete venira la lumina iar doamna Collins nu îi recunoscu din prima.Erau o femeie si un barbat, amandoi imbracati in paltoane groase si cu palarii pe cap,femeia incaltata in cizme cu toc,iar barbatul in pantofii de piele fiind pregatit sa isi scoata pipa din buzunar.
-Doamna,spuse femeia,am fost trimisi aici de catre Politia Londrei!
Miss Collins își dadu seama rapid ca avea legatura cu scrisoarea primita asa ca o ruga pe Trudy sa duca copiii sus in camera de joaca deoarece urma sa aiba o discutie privata si nu dorea sa fie deranjata.Dupa ce acestia au plecat,iar alte doua servitoare au venit si au luat hainele celor doi musafiri misteriosi,Miss Collins isi dadu pe loc seama cine erau.Ramase uimita.
-Buna ziua,Doamna Collins!Lasati-ma sa ma prezint!Sunt Detectivul Matt Kingsley.
-Iar eu sunt Detectiv Hanna Crosly.Suntem parteneri si am fost trimisi aici de catre Politia Londrei la cateva oare dupa ce sotul dvs. a fost gasit ,deoarece la autopsie s-a sezitat ca moartea sotului nu a fost din cauze naturale.Sotul dvs. a fost ucis,iar noi ne aflam aici pentru a afla cine este criminalul.
-Ne pare sincer rau,dar vom avea nevoie de dvs. pentru a descoperi faptasul,spuse Matt cu tristete in glas.
-Desigur!Dar in acest moment as dori sa nu raspund inca!Daca se poate dupa ora pranzului!
-Desigur!spuse Hanna întelegatoare.
Exact in momentul acela alti 3 musafiri au intrat pe ușa,destul de ingrijorati deoarece vazusera in bordul masinii celor doi detectivi o carte de vizita.
-Buna ziua! Numele meu este Hanna Crosly.
-Iar eu sunt Matt Kingsley. Suntem detectivi trimisi de catre politie.
-Buna ziua!spuse o voce încordata. Numele meu este Joshua Wellington,iar aceasta este sotia mea,Abby Wellington.
-Eu sunt James Clarington,spuse o voce speriata.
-Incantati de cunostinta!De cat timp va aflati aici,la conacul familiei Collins?întreba Hanna curioasa.
-De 4 zile, raspunse Dn. Wellington.
-Bine!Dupa cina va rog frumos,va trebui ca fiecare dintre voi sa vina aici in sufragerie pentru a avea cate o discutie persoanala.
-Dar de ce?intreba Domnul Clarington.
-Deoarece dupa ce domnul Collins a fost gasit mort (toti ramasera masca) ...ei bine,s-a sezitat ca nu a fost dintr-o cauza naturala.Iar politia ne-a confirmat ca inca nu au informatii cum ca s-ar fi intalnit cu altcineva in afara de dumneavoastra!Deci momentan va vom adresa dvs. cateva intrebari!
-Insinuati ca unul dintre noi este criminalul?spuse domnul Clarington cu dispret.
-Normal ca nu!Probabil a fost ucis de catre altcineva!Cineva care avea probleme cu dansul ,dar momentan va trebui sa va interogam si pe voi pentru a avea cateva indicii in plus si pentru a stii de unde sa incepem!Cel mai probabil ne va ajuta daca Miss Collins ne va descrie ziua disparitiei!Daca a plecat undeva sau s-a intalnit cu cineva!spuse Matt
-Doamna Collins!Am fost asigurati de catre Politia Londrei ca vom putea sta aici deoarece conacul este unul mare si astfel ancheta se va desfasura mai rapid,spuse Hanna.
-Păi.....ei bine,eu nu stiu....Da desigur,spuse intr-un final cu un oftat doamna Collins.
Apoi una dintre servitoare veni si spuse ca masa va fi gata in maxim 5 minute,si ca sunt poftiti sa vina sa se aseze.
-Ati dori sa veniti si dumneavoastra cu noi la masa?,intreba politicoasa Miss Collins.
-Nu,multumim!raspunse Hanna hotarata.
-In schimb am dori sa ne conduceti la camera!
-Camera?intreba dna Collins
-Da una cu doua paturi!Deoarece eu si Matt nu dorim sa ne plimbam prin conac unul catre camera celuilalt,pentru a pune indiciile cap la cap,spuse Hanna un pic rusinata de faptul ca dna. Collins crezu pe moment ca ei sunt probabil impreuna.
-O,desigur!spuse Miss Collins luminata.Esme!,striga ea dupa o servitoare.
Intr-o secunda aparu o femeie firava si scunda.
-Da,doamna!,raspunse aceasta.
-Te rog foarte frumos sa îi conduci pe noii musafiri in camera de oaspeti,dar cea cu 2 paturi.
-Desigur,doamna!Veniti cu mine!Aveti cumva bagaje?
-Da,dar vom merge mai tarziu sa il luam.
Aceasta incuviinta si merse sus sa ii conduca pe cei doi musafiri,in timp ce restul mergeau catre sala de mese.