Adevar sau provocare?

Capitolul VII

Credeam ca viata mea e aproape normala... Se pare ca iubitul meu e Jeff the Killer... Sunt atat de confuza, ar trebui sa-mi fie frica si totusi nu imi e... Nu stiu de ce trebuie sa mi se intample mie toate astea... Imi e frica pentru Bonnie... Si totusi cred ca incep sa-mi ies din minti. Ar trebui sa fac un dus ca sa-mi limpezesc mintea, asa am si facut, m-am bagat in dus si am stat vre-o 30 de minute pana cand am auzit un zgomot venind din afara baii. Mi-am luat un prosop care-mi acoperea foarte putin fundul si m-am dus sa vad ce se intampla, am auzit mai apoi cum se deschide un sertar de la dulapul din bucatarie, m-am dus sa vad cine e, am crezut ca e Bonnie, dar era Jeff adica Taylor... Nici macar nu stiu cum sa-i spun... El s-a uitat 2 secunde la mine dupa care a continuat sa caute in sertar, era sertarul cu cutite. Acesta a scos un cutit cu o lama foarte ascutita si a trecut pe langa mine, de parca nici nu eram acolo, s-a dus in baie si a trantit usa... Doamne! Ce face?! M-am dus dupa el dar usa era incuiata si am inceput sa strig si sa bat in usa, dar fara raspuns. Mi-am dat prosopul jos pentru ca ma incurca, am fugit in camera sa-mi iau un tricou si niste boxeri, mi-am luat avant din camera si m-am izbit in usa de la baie. Jeff statea cu genunchii la piept si plangea, mainile le avea pe langa corp, erau taiate. Am fugit la el si l-am luat in brate, si-a pus mainile in jurul meu, umplandu-ma de sange pe tricou, dar nu conta. Si-a pus capul pe umarul meu, iar eu ii mangaiam cu o mana parul si cu cealalta il tineam de mana. L-am sarutat pe frunte si l-am intrebat ce a patit. Nu mi-a raspuns, asa ca i-am ridicat capul cu 2 degete si m-am uitat in ochii lui. Era atat de trist, parca imi venea si mie sa plang cand il vedeam. 

D: Te rog, spune-mi ce ai patit... *spun eu cu ochii in lacrimi*

J(Taylor): Nu vreau sa te pierd, imi pare asa de rau ca nu ti-am spus, te rog nu ma parasii, nu vreau sa raman iar singur. Tu esti singura persoana care a tinut vreodata cu adevarat la mine. Te iubesc Demi! *spuse el balbaindu-se si incercand sa nu mai planga*

D: Si eu te iubesc Taylor... Adica Jeff... Nu o sa te las nici-o data. *iar o lacrima mi se scurse pe obraz*

Acesta m-a strans tare in brate si a incercat sa se opreasca din plans.

D: Promite-mi ca nu o sa te mai tai nici-o data, te rog. *spun eu uitandu-ma in ochii lui*

J: Promit! Te iubesc! Si-a pus din nou capul pe umarul meu si a a dormit. Am incercat sa-l duc la mine in camera si sa-l intind pe pat, am reusit dupa 1 ora de incercari esuate. Doamne cat de greu poate fi! La cele 48 de kg ale mele, nici nu ma mir... M-am intins si eu in pat si mi-am pus capul pe pieptul lui, iar dupa 10 minute dormeam bustean.

*dimineata urmatoare*

Ma trezesc in aceeasi pozitie ca aseara, Jeff dormea ca un inger, era asa frumos. Chiar si cu gura taiata... Jesus! Cum a sunat asta! M-am ridicat din pat fara sa-l trezesc, am luat o perna si i-am aruncat-o cu putere in fata, acesta s-a trezit si sa- uitat nervos la mine, eu i-am zambit si m-am aruncat peste el punandu-i perna pe fata si gadilandu-l, se zbatea ca sa scape de teroarea gadilatului, dar nu- i reusea. Era asa amuzant cand radea. I-am luat perna de pe fata si i-am dat un scurt sarut, el s-a ridicat in fund, iar eu mi-am incolacit picioarele in jurul lui, s-a uitat la mine, mi-a zambit si ma trantit pe spate, el punandu-se pe mine si incepand sa ma gadile.

J: E bine?! I-a zi?! *spuse acesta incepand sa rada*

D: Ahahahahahhaaaaa, te-te-t-te-roooog opp-p-re-re-ste-te! *incerc eu sa spun, razand ca o nebuna*

S-a oprit, s-a uitat la mine cu o fata de inocent si ma pupat pe frunte, apoi a plecat in bucatarie. M-am dat si eu jos din pat dupa 30 de minute pentru ca simteam miros de fum. Cand am intrat in bucatarie, Jeff era acoperit de faina si era numai in boxeri, avea niste ciocolata pe la gura si niste ou pe abdomen, iar bucataria era intoarsa cu susul in jos. Eu am inceput sa rad ca o descreierata si nu ma mai puteam oprii din ras, imi daduse-ra lacrimile.

J: Cee? Incerc si eu sa fac clatite, si asta e tot ce primesc? *spuse acesta incolacinu-si mainile la piept*

D: Doamnee, nu mai poot. Cum sa faci asa ceva? *spun eu rosie la fata de la atata ras*

J: Macar m-am straduit, ca tu esti o puturoasa! *spuse acesta ranjind*

D: Haha. *spun eu vizibil enervata*

Jeff a luat un cutit, m-a lipit de perete si mi-a pus cutitul la gat.

J: Nu-i asa ca iti e frica? *spuse acesta zambin diabolic*

D: Nu. De ce mi-ar fi? Nu poti sa ma omori. *spun eu mandra si ii fac cu ochiul*

Acesta se da in spate si se uita la mine madru. El s-a intor cu spatele si a dat sa plece spre clatite, dar nu inainte de asta, i-am tras jos boxerii si am inceput sa rad. El s-a intos cu fata inspre mine si a zambit pervers.

D: Hmm... Parca e mai mica decat era acum cateva zile. *spun eu luand pozitia de ganditor si holbandu-ma la minunatia lui*

J: Si sanii tai par mai mici. *spuse acesta, luand si el pozitia de ganditor*

D: Dar nici macar nu-i vezi. *spun eu confuza*

In momentul ala s-a repezit la mine si mi-a smuls tricoul. I-am ridicat boxerii si l-am sarutat. Acesta m-a prins de fund si ma ridicat, incolacinu-mi picioarele in jurul lui. A inceput un razboi al limbilor. Nici nu stiu cand am ajuns in camera intinsa pe pat. El a inceput sa ma sarute pe sani, iar apoi m-a strans, si l-am strans si eu de masculinitate, el mi-a zambit, iar in secunda doi boxerii mei erau pe joc, la fel si ai lui. Apoi a inceput un adevarat razboi, cand eu sus, cand el jos si tot asa. A durat 2 ore, pana ne-am dat amandoi drumul. Mi-am pus capul pe pieptul lui si ma uitam in gol.

J: Ce ai patit?

D: Nimic. *M-am uitat la el si l-am sautat pe barbie*

J: Sigur? *spuse acesta ingrijorat*

D: Da! Te iubesc! *m-am ridicat, l-am sarutat, iar apoi am adormit iar*

Doamne cat putem dormii...

Si uite ca s-a terminat si capitolul 7. YAY!!! :D :D :D

Nu stiu cand o sa postez urmatorul capitol, sper cat de curand :> V-am pupat! :* <3

*scuzati greselile*