Falling for him

Capitolul 7

-Salut oameni , imi pare rau pauza in care nu am scris.M am simtit (inca o fac lmao) cam descurajata.Este ok ,nu cred ca ma pricep prea bine la povestile de genul dar imi face placere sa le scriu.Ne mai auzim :)-

Cineva ma bate usor pe umar.Imi scot capul din hanorac si ma uit buimac prin jur.

-S au terminat orele Dean.Hai acasa.

Ma uitam ca la felul 14 la Xander.Ce dracu crede asta ca face.Nu ma duce el acasa,in niciun caz.Mai ales ca data trecuta i am spus adresa gresita

-Hai acasa?Sigur,poti pleca.Ma descurc si singur.

Ma uit in reflexia ferestrei si pot sa jur ca l am vazut cum si a dat ochii peste cap.

-Inceteaza Dean,pot sa te duc eu.Mergem impreuna.Ma apuca de umar si ma trage afara din banca.Imi ia ghiozdanul si iese din clasa.Stau putin ca sa procesez ce tocmai a facut handicapatul asta.

-Aloo unde dracu crezi ca pleci cu ghiozdanul meu

-Nu i vina mea ca nu te misti.Imbatranesc pana te ridici tu din banca.

Ma rastesc sa apuc geanta dar acesta se fereste ,iar eu ajung sa lovesc mai mult aerul.

-O haide.Nu ma enerva.Si asa am destule pe cap tu imi mai lipseai.Ii reprosez cu putin regret colegului meu de banca.Chiar daca incercam sa mi pastrez atitudinea de om indiferent caruia nu i placeau oamenii ma bucura mult ca el ma baga in seama.

-Scuze ,dar nu.Nu mai fii o chitra si lasa ma sa te duc eu acasa.Isi ridica spranceana de parca imi da mie de ales.Oricum stiam ca n o sa ma lase decat daca ajung in masina lui.

Arunc o privire afara si observ ploaia torentiala ce parca nu se mai termina.Oare a cata oara a plouat zilele astea?Ma intorc cu capul in pamant si ii spun clar si raspicat.

-Asta doar pentru ca ploua ok?Nu voiam sa creada ca vreau sa fiu dus de el acasa.Nu cerseam atentie,dar in mod sigur o doream mai mult ca orice in momentul ala.

Acesta doar se uita la mine si ranjeste.Stiam eu.Sper doar sa nu faca ceva prea tampit pe drum.

Dupa cam 10 minute de mers cu masina se opreste exact in locul in care m a lasat data trecuta.

-Multumesc si pa.Ii spun si pun mana pe usa.Intr o fractiune de secunda incuie toata masina.Ce crezi ca faci?

-La ce bloc ziceai ca stai ?

-Asta din fata ta idiotule ,acum lasa ma sa plec.

-Ce ti am facut sa ma minti ?Ma intreaba pe un ton serios.

-Xander doar ,lasa ma ok?

-Nah.Imi ia mana si o strange putin.Fii atent ca nu mai repet.Astazi o sa dorm la tine.Esti nevoit sa mi spui unde stai cu adevarat da?

Ma incrunt la el si stau 2 secunde sa ma gandesc.Pana la urma ce am de pierdut inafara de viata mea ? Suna corect.

-Porneste motorul ,mai ai de mers 5 minute.Imi trag mana din a sa si ma las mai scufund in scaun.

-Multumesc pentru intelegere.

Inchid usa in urma sa si il las pe Xander sa mi cerceteze apartamentul care uitasem ca fost cumva jefuit?

-De ce ai toate lucrurile aruncate pe aici?

-Eh cred ca cineva a incercat sa ma jefuiasca nimic important.

Se opreste in mijlocul sufrageriei si pot observa cum fata lui destul de senina a fost acaparata de o nervozitate de care nici eu nu eram purtator.

-Dean,de ce m ai lasat sa dorm la tine daca nici nu ma prea cunosti?

Eu doar dau din umeri si incep sa strang lucrurile de pe jos.

-Nu stiu ,nu te urasc inca deci da.

Nu apuc sa mai strang ceva deoarece acesta ma imbratiseaza strans de la spate in timp ce si a bagat fata in gatul meu.

-Multumesc

Nu stiu daca eram sau nu rosu dar ce stiu sigur e ca inima imi batea atat de tare in piept de nici nu mai stiam pe ce planeta mai sunt.