Dimineata.....sunt eu Pufi, o pisica normală ca toate celelalte pisici. Ma plimbam prin curte până o pisica a venit spre mine.....a venit din pădure, nu am intrat niciodată acolo, se zice ca sunt monștrii, dar aceste povești sunt doar unele pentru pisoi mici, si eu nu sunt unul dintre ei!
-Salut, eu sunt blana de crin.
-Buna, eu sunt Pufi
- Nu, nu, nu.....raspunse ea oftand.
-Ce s-a întâmplat?
-Urmeaza-ma!
Pisoiul se dusese dupa ea, confuz.....
-Ai de cand sa ma duci in pădure?!
-Doar taci si vino cu mine!
Pisoiul continua mersul, dar nu ținea pasul, era prea rapidă, dar într-un final ajunsese amândoi la intrarea în padure. Pufi tremura.
-Sa stii ca iti pot simti frica, Pufi, tu nu esti Pufi!!! Esti un războinic, un războinic adevarat.
-Sunt un ce?...
-Iti voi povesti totul cand ajungem in clanul lunii.
-Am o intrebare.
-Nu avem timp de intrebari.
În final...au ajuns in clanul lunii. O pisica mare, toata alba cu o pata neagra pe ochi se apropie de motan.
-Sa inteleg ca tu esti motanul de care mi-a povestit Blana de crin.
-E-eu.....nu stiu ce caut aici....a zis el balbaind.
-Urmeaza-ma.
Pisoiul se duse dupa ea împreună cu Blana de crin.
-Eu sunt Stea de musetel, lidera clanului lunii!! iar tu! Tu esti, un războinic, te voi numi pui de feriga!
Toate pisicile facusera o plecăciune si zicand fiecare pe rând "Pui de feriga!"
Ma simteam mandru de mine..chiar dacă e prima mea zi aici.
-Feriga....vreau sa stii ca te iubesc mult, si trebuie sa stii adevarul.....zisese Blana de crin, uitandu-se blând la Pui de feriga.
