Greșeli fatale +18

Capitolul 12

Privesc ceasul de pe telefon cu inima zbătându-mi-se dureros în piept în timp ce aștept să se facă ora fixă. La 00:00 se vor face patru ani de când am început relația cu Dimitri și nu trebuie să aniversăm asta, am plecat, ne-am despărțit, dar sunt prea multe, s-au întâmplat prea multe între noi ca să pot trece atât de rapid mai departe.

Când ceasul indică ora așteptată de mine închid ochii și respir greu, mergând apoi spre dormitor, însă o bătaie ușoară în ușa de la intrare mă oprește înainte de a mă așeza în pat. Înghit în sec și merg spre aceasta, iar trecând prin sufragerie văd că ora este 00:04. De ce cifra patru mă urmărește astăzi?

Privesc pe vizor înainte să deschid și am un șoc când văd persoana din fața ușii. Mă dau violent în spate și aproape cad pe podea din cauza șocului.

— Anfisa, deschide! îi aud vocea tunând de pe partea cealaltă. Știu că ești acolo, continuă și bate mai tare de data aceasta în ușă.

— Pleacă, Dimitri, zic plângând, voi suna la poliție, spun și mă sprijin cu fruntea de ușă.

— Nu cred că vrei să faci asta, iubire, sau să-ți zic doamna Volkov?

Glasul său demonic mi-a frânt întreaga speranță în mii de bucățele și, odată cu ea, mi-a spulberat tot sufletul. Tocmai mă anunțase că am devenit oficial soția lui și mă șantaja cu asta.

Răsucesc cu greu cheia în broască și doar o întredeschid, nu vreau să-l las să intre, căci dacă ar face-o aș fi pierdută.

— Ce vrei, Dimitri? suspin fără să-l privesc.

— Nu mă inviți înăuntru? mă întreabă și când îi văd picioarele vrând să înainteze pentru a intra în apartament ma grăbesc să împing ușa, pentru a o închide.

Își așează unul dintre picioare în tocul ușii, fiindu-mi imposibil să o închid complet și mă împinge în spate, lipindu-mă de perete. Intră în apartament și închide ușa în urma sa, în timp ce eu stau în continuare lipită de perete.

— Nu așa trebuie să te comporți cu soțul tău, Anfisa, îmi vorbește în timp ce își așează brațele de-o parte și de alta a mea.

— Nu ești soțul meu, îl împing cu palmele în piept și nu pare deloc mișcat de acțiunea mea, ne-am despărțit, Dimitri, acceptă asta! continui mult mai înverșunată, iar starea sa rămâne aceeași.

— Cine te-a mințit atât de rău? mă prinde de maxilar și strânge ușor. Cine te-a mințit că, dacă îmi lași un bilet și pleci, ne-am despărțit? Ți-am spus, Anfisa, ne vom despărți când voi dori eu, rostește apăsat. Haide acasă acum, mă apucă de încheietură și vrea să mă tragă afară din casă, dar mă împotrivesc vehement.

— Te rog, lasă-mă să mai rămân aici, spun cu un glas dulce și rugător, am nevoie de o pauză, continui și încerc să îmi trag mâna din a sa.

— Ai avut parte de o pauză cât am fost plecat, mârâie, acum haide.

— Nu! am strigat și cred că a rămas surprins de exteriorizarea mea.

— Bine, poți rămâne, replică și inima mi se umple de fericire când aud, dar voi rămâne și eu cu tine, adaugă cu un rânjet în colțul gurii și tot cerul mi se prăbușește în cap.

Merge spre dormitor de parcă știa cu exactitate drumul, deși, din câte știu eu, este abia prima oară când se află aici, și îl urmez temătoare și cu pași lenți. Îmi înghit nodul dureros din gât când îl văd așezat pe marginea patului și când îi întâlnesc privirea care mă cheamă la el.

Mă apropii și mai temătoare ca până atunci și tresar când degetele sale reci intră pe sub maioul meu alb din satin. Trage de marginea pantalonilor scurți din același material și de aceeași culoare și mârâie apreciativ când îmi vede lenjeria.

— Spui că m-ai părăsit, Anfisa, și totuși încă te îmbraci cum îmi place mie și folosești parfumul pe care îl ador să îl simt pe pielea ta, vorbește cu buzele peste abdomenul meu.

Mă sprijin cu palmele de umerii săi și încerc să îmi împing corpul în spate, dar el este mai rapid și mai agil și mă trage în brațele sale, cu picioarele de-o parte și de alta a trunchiului său.

Deja eram goală și a mai fost un singur pas până să-l simt pulsând doritor în interiorul meu. Mi-a apucat chipul în palme și mi-a ţinut așa capul fixat pentru a-l privi continuu în ochi. Mi-am întredeschis buzele și am lăsat zeci de suspine și gemete să îmi părăsească gura.

— La mulți ani, dragostea mea, a vorbit mișcându-se adânc în mine, patru ani de când ești a mea, a continuat sărutându-mă apăsa pe buze. Te iubesc, mi-a zis înainte să mă întoarcă pe spate în pat și să continuie să mă penetreze.

I-am zgâriat spatele ca o pisică, vrând să-i provoc cât mai multă durere, dar lui nu i-a păsat de durere, a părut mai înflăcărat în urma acțiunii mele și și-a lipit fruntea de a mea.

Un rânjet care mă speria i-a conturat buzele și m-am abținut cu greu să nu plâng atunci când i-am auzit cuvintele:

— Prima noapte de amor în calitate de soț și soție, Anfisa, savureaz-o din plin, m-a batjocorit și mi-am lăsat chipul în cealaltă direcție când a vrut să mă sărute din nou.

— Nu este amor, nu este dragoste, nu este nici măcar sex, am suspinat, se numește viol, Dimitri, eu nu vreau asta, am continuat plângând și mi-am lăsat chipul pe spate, iar astfel lacrimile puteau să alunece în voie în jos pe gâtul meu.