Capitolul 3

7 0 0
                                    

Mă trezesc cu o groaznică durere de cap, sunt amorțită dar in ciuda impedimentelor ma ridic din pat.
Hai Aisha, poți ridică-te,îmi repet in gând. Dar când ajung sa ma ridic in picioare simt cum podeaua se învârte sub mine. Ugh de ce imi e așa rău?!
E ora 16:30
Cât am dormit?!

Ținându-ma de pereți ma duc spre bucătărie, ma aplec sub micul dulăpior de sub chiuveta pentru a da drumul la apa, ma ridic ușor si dau drumul robinetul aștept câteva minute bune să vina apa curata si nu cea plina de rugina, si imi bag mâinile sub jetul rece, imi dau cu apa pe făța si încerc să-mi revin ușor, ușor.

Ma întorc in camera, și imi verific telefonul.
Of 3 mesaje de la tata:

"Scumpo ai ajuns?"

"Ești bine?"

"Probabil dormi, ti am trimis de dimineață banii pentru cele necesare pana când te pui pe picioare. Ai grija Aisha daca nu te descurci te aștept înapoi acasă."

Ii tastez repede un răspuns spunându-i ca sunt bine si ca am sa ma duc sa ridic banii de la banca azi.

Tata e tot ce mi-a mai rămas dar chiar am nevoie de o perioada singura, trebuie sa ma regăsesc puțin.
Am plecat din al doilea an de facultate pentru ca psihicul meu nu ma făcea fața, am nevoie de asta e singura lecție pe cre mi-o pot da singură!
Tot timpul acasă cu tata m a dat mai rău peste cap, si am ajuns la concluzia ca trebuie să-mi închid rănile odată pentru totdeauna singura

Ma schimb in ceva mai comod, o pereche de pantaloni scurți de trening de culoare neagra si un tricou alb.
Imi prind parul lung si creț într-o coada de cal, constatând ca mi a crescut parul destul de mult si ar trebui sa l tund cât mai curând.
Caut rapid mormanul de chei de aseară si portofelul din micul bagaj.
Am ceva bani la mine si ma gândeam să merg să-mi fac câteva cumpărături si poate niște soluții de curățat, casa e un dezastru si asa as mai avea ocupație.

Ma încalț rapid cu adidașii mei si singurii pe care ii am de altfel momentan.
Încui ușa si ies din curtea, trec pe sub cei doi cireși mari, si imi dau seama ca aceștia sunt aproape plini de cireșe dar cum probabil sunt destul de înalți niciun vecin nu a încercat sa le culeagă....când eram mica mama aduna toți copii de prin împrejurări si ne umplea mereu boluri cu cireșe mari negre si cărnoase. Doar la gândul asta stomacul meu deja cere mâncare.

Ieșită de sub umbra marilor pomi fructiferi căldură sufocanta imi acoperă corpul, e o senzație atât de plăcută si atât de așteptată.

Ma uit pe strada cartierului si pot vedea câțiva copii care se joaca cu o mingie, câteva fetite mai măricele stau in curtea unei case pe o pătură întinse la soare.

Continui sa merg pana când ies de pe străduță caselor din cartierul Nordic. Merg spre marele bulevard unde mașinile trec in voie.

Trup și suflet Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum