Suntem singuri, înloc de inimă
Ne bate luna cea amară
Și când vrei să o asculti
Lasă soarele să piară.
Am nevoie să ai nevoie de mine
și de n-ai vreodată
să n-apuci să ai de nimeni.
Mi te ține în loc, când bate în uitare,
vântul șubred cu poftă de plecare.
Anotimpurile n-o să te schimbe,
îmbrăcat cu poveri tu n-ai să fii,
Doar dezbracat, sufletul cu iubire
Sfios din tine va iesi.
Spune-i cerului că in șoaptă
Vreau sa aud cum îmi clipești,
Iar o stea să te cuprindă
întuneric să nu vezi.
