In my veins

Cap. 1 -Era 5 martie-

     Era  o caldă dimineată de 5 martie.Una dintre cele mai frumoase.De la pervazul ferestrei imi aeriseam plamanii cu aerul dulce si  răcoros.Soarele abia ieșise dintre casutele cu caramizi vișinii tipic Londrei.In special East Ham.Partea Londrei care nu era deranjata de fumul si clanxoanele masinilor.

          Parul saten si ciufulit se aurise in razele globului.Privirea imi era atintia spre orizont ,gandindu-ma la orice pustoaica de 14 se gandește: dragostea.Diferenta dintre mine si obișnuitele puștoaice e ca nu ma gandeam la o persoana anumita.Ma gandeam la imbratișsari ,sarutari pe gat si iubire sufleteasca.Nu era ca si cum l-as fii vrut pe Harry Styles.
-Edith! Strigrase puternic Gar de la geamul casei din lateralul meu.
        Garret Hampton este prietenul meu din copilarie.Sportivul liceului si misster boboc acum un an , ma surprindea de fiecare data.Nu pot spune ca e urat, pentru ca nu e.Cateodata ma pierd in ochii lui albastri inchiși, chiar daca niciodara nu ma pot pierde in ochii mei ,fiind tot albastri.Dupa cum spuneam , era sportivul liceului, arata bine.Inalt, parul putin ondulat si ridicat cu ceara, descriere ce a pus imaginatia multor fete in miscare. Avea si noroc la fete.Toate s-au gandit la el macar o singura data iar le-a spus ”pass” de fiecare data, fapt ce nu-l inteleg.Statea de vorba cu tocilara scolii(EU) si a refuzat-o pe Deobrah cea mai ”buna ” fata din scoala.
        Am banuit de multeori ca avea sentimente pentru mine dar nu am vrut sa stric prietenia asta grozava dintre noi.Mi-a fost alaturi la multe evenimente si m-a protejat de fiecare gluma facuta pe seama mea de un natarau.
             Nu voi uita nicodata balul de iarna trecuta.Prea bine stiut ca Drobha era geloasa pe relatia noastra de prietenie, s-a decis sa ma faca de ras in fata lui Garret si a tuturor invitatiilor de la bal. Garret s-a oferit sa-mi fie partener, lucru cel nu puteam refuza, deoarece aveam o rochie superba, pe care credeam co voi purta numai la nunta mea , si picioarele mele strigau dupa un vals.
                            Rochia era de un albastru cald, placut la vedere, putin mai sus de genunchi,stransa in talie si putin bufanta jos, cu bretele si mici fulgi pe ea.Parul mi-l ondulasem si pentru prima data in acel an, ma machiasem.Oservasem privirea  mangaietoare a partenerului meu cand m-a vazut.In sala balului, Deobrah se facu curry la fata, de aceea ea si prietenele sale s-au decis sa ma inchida undeava ca ea sa-l poata avea pe Garret pentru toata noapte.”Unde?Unde?!” In subsolul scolii.
           Nu-mi mai aduc aminte cum,ce sau cand anume am ajuns acolo, dar in toiul balului eram inchisa  la subsolul scolii cu toate trofeele si chestiile vechi de pe timpul maicamii.Usei ii lipsea clanta.”voi muri,voi muri..” mi-am zis stresata.Chiar daca tipam nimeni nu ma auzea din cauza muzicii de la bal.Am incercat sa ies pe micul gemulet dar nu reusisem iar rochia-mi era devastata.Dupa 2 ore,pe la 9:30 mi-am auzit numele strigat de aceea voce familiara,dulce si grosuța.Garret.
-Aici sunt!Strigasem cu un nod in gat si lacrimi in ochi.Aici sunt Garret!Izbucnisem in plans.
             El intrase rapid si usa se inchise in urma lui.”Clanta..oh nuu”
-Stiam ca era mana Deobrahei aici, numai ca nu stiam unde si-a lasat magia de curva.Spusese in timp ca ma lua in brate si-mi asezase sacoul pe umerii mei.
-Da , ea a fost!suspinasem.Uita-te cum arat!Rimelul e intins pe obraji,parul e cifulit,rochia rupta si murdara!Ma plansesem la propriu.Nici macar nu am dansat, spusesm auzind melodia mea preferata cantata de trupa scolii ”Ed Sheeran -Afire Love”.
-Hei,hei linisteste-te! replicase zambind.
-Si clantaa..strigasem, lacrimile prelingandu-se pe obrajii majiți de rimel.
-Am telefonul la mine, stai linistita.O voi face chiar pe Deobrah sa deschida usa asta!Si, cine a spus ca inca nu putem dansa?! spuse curios privindu-ma in ochi si luandu-mi mainile in mainile lui care erau calde si fine.
       Incet,incet am inceput sa dansam  neintrerupt pentru 10 minute cand una din curvele lui Deobrah a deschis usa.Atunci ma stranse in brate, ma saruta pe frunte si iesisem din herghelia aia direct spre casa.

-Ne vedem intr-o ora la mine!Strigasem de la geam salutandu-l.
            Respectand legea scolii, si firii mele  si orice alta lege ale propiei mode, ma imbracesem cu jeansi deschisi ,obisnuiti,prafuiți si vechii mei converse negri alaturi de camsa  albastra peste blug.Parul prins intr-o coada si fața cu cosurile afurisitei pubertati , naturala fara machiaj.
 -Am ceva pentru tine! strigase mama din bucatarie in timp ce ma incaltam.
                   Garret era tolonait pe canapeau din living lasand in aer o lene grea care l-a doborît pana si pe  ,motanul Tom.Tata plecase de mult , si din cauza intarzierii mele vom merge cu autobuzul scolii.
-Ce?!CE mai e?!Întarzi!! strigasem,stresata incercand sa ma incalt fara sa deschei sireturile(provocarea diminetii.)
-Doamna Margret mi-a  dat cartea asta.Pentru tine.
       O apucasem rapid si o bagasem in geanta.
-Puup!Pa! strigasem  sarind pe usa ,direct afara.
              Ma oprisem lemn, ma intoarsesem in casa,cu bufnita de plus de pe cuier am aruncat in capul lui Garret care adormise .
-Haaaaideee!! tipasem.
         

               Aveam istoria, 30% sanse de predat,10% sanse sa nu vina profa si 60% sa ma asculte.
-Ne vedem azi la pranz ? intreba Gar.
-Fara lasanga, ok?ii raspunsesem.
            Ajunsesem in clasa iar profa de istorie incepuse sa faca o noua morala cu acelasi ton ucigas despre ”nu e politicos sa intri dupa un profesor”.
-Ma scuzati,ma scuzati..spusesem din pozitia prostului.
          *Pozitia prostului=capul aplecat,umerii lasati si mainile impreunate*
-Te rog, spune-mi ce am avut de invatat pentru azi, ceruse profa calma.
           Era usor pentru mine sa-i raspund, pentru ca stiam.Numai ca, modul meu de inavatat ”motamo” imi cam pune piedici.Uit unule cuvinte si pierd tot firul povestii.Si tocmai de asta ma temeam.Si tocmai asta s-a intamplat.-Multumesc creier.O noua morala.-
-Asta e problema voastra!spuse profa indignata.
-..a noastra? intrebasem nesigura.
-Da , a voastra.A tuturor care invata mecanic, replicase cu un aer arogant.
         -Dar suntem o secta sau ce naiba?Suntem niste oamenii.-
-Interesale tale se bazeaza pe note mari si impresii bune.Nu te gandesti ca dupa liceul aceste note nu te vor ajuta, ci gandirea in format logic..declarase din nou.
            Ma enervasem si nu era permis sa iau pozitia prostului de doua ori pe ora.Tocami ma facuse idioata in termeni stintifici.Urat, dar politicos.
-Nu cred ca dupa liceu voi incerca sa lipesc pietre cu apa! raspunsesem obraznic.
               Cam asa e.Sunt o tocilara rebela.Si cum dupa fapta vine si rasplata, am primit detentie toata luna.

        Aerul  de la detentie pur si simplu ma sufoca.Si încăpățînarea de a mai face teme ma orbise.Imi adusesem aminte de cadoul doamnei Margret.-Sper sa nu fie grîu la ghiveci-. Era o carte.”Pe aripile vantului” de Mitchel Margret ,chiar.Din pura plictiseala am inceput sa rasfoiesc neglijent,citind fiecare pagina, pana la capitolul 3 cand clopotelul a sunat plecarea delicventiilor,adica a mea.
       Cartea ma cuprinse de-a bvinele.Nici nu-mi dadusem seama ca trebuia sa plec.
-Domnișoara Homilton, va place categoria delicventilor?
-Ce?! am sarit din scaun.Cat e ceasul? intrebasem in timp ce-mi stransesem lucrurile si le strecuram  in ghiozdan.
-15:30.
-Multumesc domnule.
       -O, iar voi intarziat la pranzul cu Garret-
                Scoala era goala.Nimeni si nimic.Parea asa bantuita si fara suflet.
-Alo,Gar?! Unde esti? intrebasem speriata ca se va supara pe mine.
-Sunt in sala, raspunse clar.
-Vin,vin,viin acum.replicasem agitata.
                   -De ce las urme de dezamagire in urma mea?- Ma intrebasem in drum spre sala.Alergam cat puteam de repede, gandindu-ma la intrebarea asta.Nu e ca si cum o fac intentionat.Dar parca , asta sunt si asta ma defineste.Întarzierile mele, modul repetat in care imi cer scuze, energia mea si optimismul dar las si zambete cateodata.
              Sala era la fel de pustie, doar Garret care era intins pe podea aruncand la coș.Am dat buzna langa el cerundu-mi scuze in continuu.
-Scuze,cuze,scuze,scuzee ,declarasem pe voci diferite.