Da.. am ajuns și aici..
Bună. Sunt Delia. Nu cred că vreau să fiu compătimită, dar știu că vreau să mă exteriorizez.
Da, am început să scriu astazi 11.05.2020 deoarece simt o durere.
Stiu ca e pueril pentru unii, dar garantez că veți înțelege în timp ce îmi veți parcurge ideile de ce am ajuns în acest impas.
Eu sunt Delia, am 18 ani, sunt din Brașov și aș putea spune că sunt o dependentă a vorbitului, dar să spunem că și al evoluției.
Nu am avut o viață grea, dar nici ușoară, am avut parte de nenumărate întâmplări, am greșit de atâtea ori, am râs, am iubit, am evoluat și am stagnat. Dar azi sunt aici să zic ceea ce nu știe toata lumea, ceea ce gândesc, ceea ce simt și ceea ce trăiesc. Bineînțeles că din perspectiva mea.
Nu îmi doresc să plictisesc, dar îmi doresc nu stiu.. probabil să ajut.. să inspir..
Am bacul, deci voi posta cât de des pot pentru a mă elibera de greutăți.
Nu sunt persoana care să treacă ușor peste lucrurile din jur, sunt puțin prea sufletistă, dar sper din inimă să mă descoperiți pe parcurs, si eu să o fac totodată deoarece niciodată nu am stat să îmi aștern ceea ce simt, gândesc și trăiesc.
Sunt sigură că unii vor judeca, alții vor aprecia, dar eu îmi doresc să fiu și eu un mic porumbel în lumea asta mare și să îmi fac loc, să evoluez.
Nu îmi doresc nimic altceva decât să încerc să descriu în cuvinte ceea ce simt chiar dacă știu că e imposibil și probabil să fiu mai pozitivă. Iar următoarele gânduri, vorbe vor fi atât despre mine cât și despre evenimentele din viața mea, iar cei care vor avea răbdarea să citească sper că vor învăța cate ceva.
