Pansează-mi rănile

Capitolul 1

M-am săturat! Vreau să-i pun capăt! Totul e peste puterile mele. Nu mai suport nici o secundă să respir același aer cu acei oamenii care se comportă cu mine ca și cum n-aș fi propriul lor copil. Ei nu știu cât de greu e să trăiești în corpul meu. Să înduri atâtea cuvinte urâte. Atâtea reproșuri. Atâtea nopți nedormite. Cât mai pot rezista? Totul în jurul meu se distruge. Ca și cum cineva a aruncat o grenadă. Apoi totul s-a transformat în scrum în mai puțin de 3 secunde. Simt că nu mai am vrea cale de ieșire din acest tunel. Pentru mine nu mai există speranță demult. A murit încă de când m-am născut. Dar gata! Azi vreau să-i pun capăt suferinței!

    Mototolesc hârtia și o las pe banca care mi-a devenit o bună ascultătoare de ceva timp. O las aici pentru că știu c-o vor lua cei de la curățenie, cum o fac mereu. Mă ridic și mă îndrept spre casă.