𝐃𝐚𝐧𝐠𝐞𝐫𝐨𝐮𝐬 𝐃𝐫𝐮𝐠 ~In Curs De Editare~

𝗝𝗼𝗰 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗰𝘂𝗹𝗼𝘀, 𝗰𝗮𝗿𝗮𝗰𝘁𝗲𝗿 𝗯𝗶𝘇𝗮𝗿~𝗣𝗿𝗼𝗹𝗼𝗴

Toate simturile mele sunt invadate de un vag miros al alcoolului si fumul de țigară care se combină în cel mai amețitor dans cu parfumul meu.

Eram alături de Kathi si restul gastii noastre in clubul din centrul Seattle-ului de o oră. Seara asta avea
sa fie memorabilă, sărbătoaream a nouăsprezecea aniversare a mea.

Nimic nu se compara cu o noapte petrecută în club alături de gașca cu nebuni si băutură multa. Iubeam sa imi petrec noptile cu cele doua prietene ale mele. Nu eram acel gen de fata care sa fie ascultătoare, foarte responsabilă sau mai ales sa recreez toate modelele lui Barbie.

Nu, nu eram absolut deloc asa.

Eram doar o adolescentă nebunatica căreia nu i se puteau impune regulii.

Jucam pe proprie răspundere, pe propriile reguli si cu propria viață.

Nu imi lasa de parerea altor persoane, fiecare își poate susține punctul de vedere după ce mă cunoaște îndeajuns de bine sa ma poata critica.

Ies din gândurile mele despre viața atunci cand Mya ma roagă cu încă un shot de votkă si niste wiskhey.

Eram perfect trează, nu știu cum dar sunt extrem de rezistenta la băutură.

Sunt o adeptă a petrecerilor, a distractie dar nu o adeptă a minciunii si a marii trădări.

-Iubire, ce zici sa ne distrăm si noi putin...împreună.

‐Ai putea doar sa ma lasi in pace fără să mă mai deranjezi, Lucas.

‐Dulceață, știu că ma vrei, dar nu asa in public. Eu doar iti sugeram sa dansăm putin.

Lasandu-i prostia la o parte, mai e si un mare prost si lipsit de mama de bătaie.

Si era sa uit, urăsc băieții care se dau mari cavaleri si cine stie ce armăsarii, detest acest gen de persoană.
In cel mai special mod pe Lucas.

‐Nu, multumesc! Chiar nu prea vreau o asa distractie, nu cu tine spun răstit.

Raspunsul sau întârzie deoarece imi aud numele strigat din marea mulțime de oameni si siluete ce dansează provocator.

***
Întuneric, un miros îngrozitor de putred, usi din lemn masiv ce sunt legate cu lanțuri extrem de groase si lacăte puse deasupra.

Eram in acesta cameră sau mai bine zis in acest deci de nici nu mai stiu cand.

Sunete de pași se auzeau ca un ecou, usa din lemnul de un negru intens este deschisă de un bărbat.

Era un bărbat de o statură foarte înaltă, era îmbrăcat într-un costum ce era alcătuit din o pereche de pantaloni si un tricou care era acoperit de un sacou putin șifonat.

‐Se pare ca te-ai trezit, păpușă...

‐Se pare ca abea acum ți-ai dat seama spun eu arogant bărbatului de o varsta mijlocie.

‐Doar mie mi se pare ca esti putin prea tupeistă?

‐Nu te pot contrazice, nu o sa ma las doar ori niște vorbe care se presupune că ar trebui sa ma "intimideze" spun eu.

‐Ah, lui Matthias nu o sa ii placa doc, bombăne bărbatul din fața mea.

‐Chiar nu-mi pasa, stii asta, nu? marai eu.

‐Știu asta, dar in curând o sa iti pese, iubito.

‐Asta crezi tu. Categoric nu!

Bărbatul din fața mea nu mai spune nimic apoi imi inmaneaza o tava plină cu mâncare.
O iau fără să spun nimic apoi o trântesc pe jos fără să mă uit la el.

-Mars draci de aici si spune-i ăluia care ma adus aici sa ma lase sa plec! Spun calm.

-Iti spun cu sinceritate ca la cei nouăsprezecea ani ai tăi esti destul de tupeistă. În plus, ai fost luată de aici cu acordare, asa ca ai face bine sa știa liniștită fără să mai tipi.

-O, si cat o sa mai timp daca nu mă lăsați odata in pace.

-Bun venit în nouă ta casa. Si cel ce iti va fi iad de acum încolo, dulceata spune apoi imi dace subtil cu ochiul .

Bătrânul iese din meciul întunecat.

Vorbele sale imi tot răsunau in minte.

Ce insemna această rapire?

Ce vroiau de la mine?

Sunt total confuză...

Cel ce ma adus aici o sa imi plateasca cu varf si îndesat!