COLȚII ÎNTUNERICULUI

Adevărul doare pe moment, minciuna doare pe viață!

***
Ajunsesem târziu acasă, cu o mătușă îngrijorată. Nu înțelegeam prea bine ce se întâmplă, dar realizez că Monique avea dreptate. Viața mea era într-o continuă schimbare, neștiind dacă în bine sau rău dar voi fi puternică și îmi voi proteja familia. Chiar dacă asta ar însemna să plec o perioadă.

***

- Pitic, eram îngrijorați unde ai fost?
- Matias, am fost cu o colegă. De ce, s-a întâmplat ceva?
- Păi au venit două fete spunând că vor să îți vorbească, ziceau că tu știi despre ce ar fi vorba.
-Matias cum arătau acele fete?
- Semănau și din câte am observat una dintre ele avea același semn ca și tine pe umăr. Acum nu știu dacă este un tatuaj dar cred că ar fi bine să vorbești cu ele.
- Ai dreptate, au zis când vor reveni?
- Nu dar mi-au lăsat numărul lor și un plic. Nu l-am deschis știi că nu îți caut prin lucruri.
- Știu Matias, te iubesc frate!
- Și noi te iubim Rose!

După ce am stat de vorbă cu fratele meu, am început să îmi pun semne de întrebare , cine erau acele fete, de unde mă cunosc, este sau nu un tatuaj? Cert este că nu mai înțeleg nimic, deci mai bine le sun.
***
Între timp în România...

- Luis cred că ar trebui să te calmezi, nimeni nu ne-a recunoscut. Am mers la ea acasă doar eu și Anastasia.
- Paula nu mă minți, știi foarte bine că îmi dau seama imediat. Nu ai vorbit cu ea, așa-i?
- Păi știi, noi ...
- Da sau nu ?
- Nu. Dar am vorbit cu fratele ei, ne-a spus că v-a suna ea.
- Un lucru trebuia să îndepliniți, un singur lucru. Uite care-i problema Paula, ai timp până mâine. Dacă nu sună, mă duc eu personal.
- Nu te mai enerva așa că faci riduri frate, ce-i cu atitudinea asta. O să sune.
- De unde știi ?
- Sunt Anastasia frate, sunt o vrăjitoare înrăită, sau uiți că nu am doar colți?
- Cum spui tu, dar....
- Vorbind de lup, răspunde până nu se răzgândește.

* Rose și Luis*

- Bună seara, am înțeles că doriți să vorbiți cu mine, despre ce este vorba?
- Interesant, avem și maniere nu doar insulte și promisiuni. Ce faci Rose nu mă recunoști?
- Nu, ar trebui? Din câte știu, la ultima verificare păreau fete nu băieți.
- Oh, dar ai dreptate le-am trimis pe fete să te aducă aici. Dar tu nu erai prezentă, poate data viitoare.
- Hai lasă glumele, cine ești și ce vrei?
- Numele Luis, îți spune ceva?
-Nemernic ce ești, când o să pun mâna pe tine îți vei dori să nu te fi născut. Prostia părinților, nu erau protecții pe vremea aia, altfel nu apărea un specimen ca și tine.
- Ușor Rose, Anastasia spune că faci riduri dacă te enervezi așa. Stai liniștită și eu doresc același lucru ca și tine, dar vezi tu nu tot ce ne dorim mai și primim. Oricum te-am căutat din două motive, în primul rând trebuie să vii în România dacă vrei să mă omori și al doilea motiv, ar fi bine să te antrenezi înainte.

***
Londra...

Atâția nervi nu am avut în toată viața mea. Cum își permite să-mi de-a mie sfaturi și nu mai zic, ordine. Dar are dreptate până acum au fost doar promisiuni, am să-i dovedesc că nu sunt orice hunter. Sunt Rosemarrie, nu cred că v-am povestit despre părinții mei și acest nume ales. Dar a venit vremea să o știți și voi....
Aveam 7 ani, pe vremea când tata trăia. Avea o misiune dificilă din ce înțelesesem pe atunci, am tot insistat să merg cu el până a cedat. Dar a trebuit să-i promit că nu fac nimic fără să-mi spună. Eram o copilă, bine înțeles că nu am ascultat, ce putea să mi se întâmple. Credeam în unicorni, vrăjitoare bune, zâne... cum spuneam o copilă, credeam și în sirene. Și ce credeți am luat un pistol, l-am ascuns sub mâneca de la geacă și am plecat după el. Nu m-am gândit la consecințe dar mă bucur că am fost prezentă, ceva ne-a luat prin surprindere atacându-mi tatăl. Așa că am scos pistolul și am tras fără să mă gândesc că l-aș putea răni chiar pe el. Norocul fusese de partea mea, mă gândeam la mama în momentul împușcături. Tata nu fusese rănit în schimb era supărat pe mine și totuși mândru de fetița lui.
Atunci a hotărât să-mi spună despre mama. Mi-a zis despre povestea lor de dragoste, se cunoscuseră într-o misiune tata era la vânat iar mama într-o excursie la munte. Mama era genul ăla de femeie pe care ți-o dorești o viață și tot nu te-ai sătura. O chema Maria, o brunetă cu ochii verzi. Mă bucur din punctul ăsta de vedere, îi semăn perfect. În schimb am caracterul tatălui meu, o neînfricată. Mami era mai delicată, mai dulce ... pe ea greu o enerva ceva, dar și când reușeai să o enervezi nu scăpa nimeni, doi metri sub pământ. S-au iubit enorm, a venit Matias pe lume iar la câțiva ani și eu, totuși nu înțeleg mama a fost prezentă în viața noastră primi trei ani, de ce mi-a spus Damon că ar fi murit la nașterea mea, nu înțeleg ceva nu se leagă. Știu de la tata, că mi-a pus numele în amintirea iubiri dintre ei. Iar Rose mi-l alesese din cauza semnului de pe umăr, totuși care-i adevărul?
- Rose, dar nu dormi?
- Mătușă încă nu, mă gândeam.. de fapt aș vrea să te întreb ceva dacă vrei să îmi răspunzi.
-Sigur draga mea, ce te neliniștește?
- Mătușă, mama avea cancer ?
- De unde știi despre asta, doar eu și ea știam? Cum ai aflat?
- Nu contează, deci este adevărat?
- Cred că a venit vremea să știi adevărul. Mama ta avea cancer, aflase în timpul sarcinii cu Matias, am încercat să îl tratăm dar medicii au spus că nu pot să facă nimic. După ce s-a născut Matias, se simțea mai bine, începeam să cred că își revine, a rămas cu tine... Dar pe la 8 luni dispăruse fără nicio urmă, tatăl vostru a căutat-o peste tot, era de negăsit. Așa că a negociat cu un vampir, spunându-i că o să îi găsească aleasa în schimb să îl ajute cu dispariția Mariei. Zis și făcut, acel vampir și-a dat cuvântul printr-un scris de o vrăjitoare, el o aduce pe mama voastră, tatăl vostru îi găsește aleasa. Săptămânile treceau, începeam să ne pierdem speranța, medicul ne sunase pentru naștere, să ne întrebe cum se simte Maria deoarece ajunsese la termen. Nu am îndrăznit să îi spun medicului nimic, nu știam ce. La două zile după telefon-ul medicului, David primise o scrisoare și un coș cu o fetiță. În scrisoare, acel vampir îi spusese că au găsit-o pe Maria. Cu păreri de rău dar nu au putut-o salva în schimb fetița este sănătoasă. Ne-a mai spus și că te numești Rosemarrie, mama ta înainte să moară la rugat să îți pună acest nume.
- Mătușă nu o să te întreb de ce nu mi-ai spus, nici nu vreau să te simți incomod dar tata ce a făcut după ce am fost adusă eu?
- La căutat pe acel vampir să se răzbune, credea că l-au mințit... Nu a vrut să accepte că Maria era bolnavă, noi nu am avut curajul să-i spunem. De asta nu am acceptat să meargă în acea zi, oarecum bănuiam că se întâmplă ceva rău. Dar furia din inima fratelui meu, furia lui David la distrus. De asta draga mea încerc să îți spun să renunți la răzbunare, dacă tatăl tău i-ar fi găsit aleasa acelui vampir, dacă și-ar fi respectat cuvântul acum ar fi trăit.
- Mătușă tu știi ceva despre acel vampir, un nume, ceva?
- Din păcate nu știu, David nu a vrut să îmi spună. Spunea că m-am implicat destul în minciună. Rose era fratele meu dar nu puteam să o trădez pe mama ta, am iubito pe Maria. Era cumnata mea, sora ce nu am avut-o.
- Mătușă este în regulă, nu tu ești vinovată.
- Rose, din câte îmi aduc aminte acel vampir era din .....

Am revenit, sper să vă încânte această poveste. Aștept părerile voastre. Vă pup! Mai jos aveți o poză cu Rose și fratele ei Matias