"Dacă auzi un copil din pădurea din colț plângând după ajutor, ignora-l, mai ales noaptea.” Asta ne-a spus unchiul Marian mie și fratelui meu cand eram copii, asta spunea oricui venea pe la fantana locala din sat. Daca il intrebi, povestea ce ii place sa o spuna e atunci de când avea 25 de ani și se presupune că a urmat sunetul acela de planset pana a ajuns la un băiat care se tara pe pământ în blugi și cu un tricou roșu, care parea ca avea încheietura mâinii și brațul rupt. Când unchiul Marian s-a aplecat spre el, a observat că hainele băiatului erau de fapt doar fire de par fire colorate care înconjurau o gură ce pornea de la umeri și se sfârșea la „picioare”. Marian a fugit de această „momeală” și de atunci a spus povestea asta oricui. Povestea lui s-a răspândit mai repede ca painea calda. Nu am crezut niciodată într-un lucru care să poata imita un băiat rănit pentru a mănânca oameni și am crezut că întregul lucru este doar inventat de imaginație.. Asta pana l-am întâlnit chiar eu.
