Am simțit cum cineva se apropie de mine, de noi. Am tresărit și mi-am deschis ochii, nu vedem nimic, pe nimeni. M-am uitat repede spre dreapta mea, ca să verific dacă e bine. Hope. Micuța mea fetiță doarme liniștită, fără nici o problemă. Am oftat ușurată, că ea e bine. M-am ridica din pat, am pus ursulețul ei mare in locul unde dorm eu, înainte să ies din cameră m-am mai uitat încă odată spre Hope. Iar dupa am mers mai departe spre bucătărie, tot simțeam de parcă cineva mă privește, dar ca deobicei încercam să ignor acest sentiment, mi-am făcut un ceai de mentă. Iar după câteva minute m-am și întors în cameră lângă Hope. De data asta am ieșit pe balcon. Cât de norocoasă pot să fiu să stau într-un sat liniștit, oarecum. Am stat pe balcon câteva minute până când dintr-o dată mi-a apărut o față de băiat în fața mea, m-am încruntat, nu știam de unde îl cunosc. Iar după mi-am amintit, era băiatul care a venit de câteva ori la soră-mea când eram mică. Tot mă gândeam oare cum îl cheamă, voiam să îl caut pe facebook. Dar nu îmi venea în minte numele lui. Dar de ce mi-am adus aminte de el? Asta era acum 15 ani, de ce acum mi-am amintit de el?
M-am încruntat, nu înțelegeam de ce..și mă enerva că nu îmi aduc aminte numele lui. Dar, renunț. Dacă o să îmi mai amintesc mai târziu, o să o întreb pe mami. Ea trebuie să știe, până la urma așa se înțelegea cu ai mei ca și cum erau părinții lui.
Am oftat încă odată când am văzut că se ridică soarele. Încă o zi obișnuită și obositoare..
CITEȘTI
The Protector
Fanfiction"Pentru că el , a văzut întunericul în frumusețea ei ... iar ea , a văzut frumusețea în întunericul lui. " 🖤 Cât de des vă întrebați dacă chiar exista puteri supernaturale? Cât de des vă întrebați dacă oamenii pe lângă care treceți în fiecare zi, o...
